Luna noiembrie se zice ploaie. Si ziua se spune gri. Iar norii… Norii se spun unul pe celalalt si se-ndeamna la rele. Pentru multi dintre noi, noiembrie e frig si se aduna furnicile sa treaca peste anotimpuri. Dar nu e si pentru mine la fel. Si am sa va povestesc…

Noiembrie e ca un camp nebun ce nu mai are rabdare. Si pornesc amintirile sa danseze. Atunci imi vine in minte o fata frumoasa, nedrept de tanara si copila, cu ochii verzi ca niste masline aromate. E primul lucru ce te tintuieste, privirea ei, cand dulce, cand ascutita ca o lama de pumnal. Oricine s-ar fi putut indragosti de ea. De bruneta subtire, cu mersul mereu grabit, de fata care paseste fara sa atinga. Are mainile frumoase si ferme, cu degete subtiri, pline de ambitie. Putin mai mici ca ale unui inger. Dar facute parca sa sprijine, la nevoie, un intreg pamant cu fericiri si necazuri. Palme ce nu mai stiu sa stea, maini ce nu mai au clipe de odihna.

Pentru mine, luna noiembrie a devenit un motiv de bucurie. Pentru ca fata cu ochii verzi imi povestea despre visele ei. Si despre cum ar dori o casa cu flori in curte. Cu trandafiri galbeni. Nu am inteles niciodata de ce neaparat galbeni. Dar am incetat sa-ntreb. Si de atunci am nopti in care ma visez intins printre trandafiri. Imi pare un lan de floarea-soarelui si stiu ca mintea mea intortocheata imi joaca mereu feste. Ma trezeste din nedumerire cate-un spin. Intorc capul. Inca o data. Si vad privirea aceea dulce. Dispar in acel moment toate lanurile cu flori. Si ma scufund multumit in ape verzi.

Acea minune bruneta are un suflet imens pe care nu-l poate intelege oricine. Mereu am stiut-o plina de viata dar sfioasa, inteleasa gresit si judecata cu repeziciune. Viata a aruncat-o in valuri si a trebuit sa invete sa le taie, chiar daca de multe ori curentii au  purtat-o in directii nedorite. A ramas dreapta si zambitoare. Nu si-a plecat capul niciodata. Iubeste si e iubita. Chiar daca, uneori, mutenia celui de langa ea ii provoaca insomnii. Acum doisprezece ani, pe 20 noiembrie, s-a casatorit. Din fericire si eu. In aceeasi zi. Cu acea copila, nedrept de frumoasa…

Irina, multumesc…

Asculta!