Tu stii foarte bine, Serbane, ca am foarte putin par pe limba, de aceea imi ies cuvintele fara sa se opinteasca foarte tare. Ti-am scris cam rar in ultima vreme, dar acum ploua in Pamplona si apa predispune, ca si paharele cu vin, la meditatie si aberatie… Stiu ca o duci bine acolo unde esti, nici nu se poate altfel. Ai ales sa pleci pe tacute, ca un motan obosit de surle, si m-ai lasat pe mine cu povara scrisorilor. Chiar nu puteai sa iei un telefon cu tine?
Nu stiu daca 1 decembrie (imi dai voie sa folosesc litera mica?) inseamna deschiderea oficiala a partiilor de ski pentru imbuibatii vremii, sau daca cineva isi mai aduce aminte de “albe iulii”. Ce mai conteaza? Pe cine mai inveseleste gandul ca odata am fost uniti? Sau, spune-mi tu Serbane, ce-i aia unitate? De la tine invatasem mai demult ca e bine sa traiesti intr-o comunitate bine definita, bine structurata si bine inchegata in jurul unor principii. Sincer, eu nu mai duc dorul niciunui fel de comunitate, sunt dezamagit. Pentru ca am trait transformarea in gloata. Si procesul e in plina desfasurare. Sa-mi trimiti ceva sa ma sprijine, pentru ca acum vor navali inflacaratii. Vor incepe sa vitupereze cei care inclina steaguri in dreapta si-n stanga, si nu stiu de ce… Dar asa trebuie. Si se conformeaza cu clatinatul. Mai stii cand imi citeai din Blaga? Eram prea mic atunci si nu intelegeam, dar imi spuneai ca a fi cumpatat si a incerca sa intelegi fara sa ridici tonul si fara sa ti se inroseasca bojocii, e semn de intelepciune. Am retinut ce spunea Blaga, sa stii, si am sa-ti aduc aminte: “Pana si drapelul a pierdut din demnitate, falfaie dupa cum il bate vantul.” Iti suna, mai tii minte?
Zilele astea mai avem un spectacol pe gratis, iar se dau sarmale si mititei la gratar prin piete. Se impleticesc soldatii-n cizme. Se incing si hore asezonate cu promisiuni grohaite electoral. Dupa care vin alegerile si lamentarile ulterioare. Doua saptamani de promisiuni si asteptari cu gurile cascate, dupa care vin Craciunul, Revelionul, sfintii de dupa anul nou, si tot asa… Apar gerurile Bobotezei cand toata lumea va sta chircita prin case, vine Martisorul, poate apare si vreun guvern printre picaturi, si uite-asa vine luna mai cand boborul asta incepe sa se gandeasca la vacanta de vara. Alti mititei, alte gratare, alte albume cu Guta si multa alte taxe si impozite ce nu vor mai fi bagate in seama. Datorita verii sufocante si ritmului trepidant in care mintea (cea de pe urma?) romanului va fi umpluta cu rahat. Apare toamna si incepe scoala. cheltuieli cu uniformele si cartile pentru copii. Nervi, ploaie si frig. Vine alta toamna. Mai trece un an si mai vine o alta hora a unirii romanilor. De pretutindeni, cica.
Astia au innnebunit, amice. Normalitatea unei intregi societati e bruscata din toate partile, iar ei canta si danseaza. Dar e bine, pe moment… “Angela merge mai departe”, pana-i ramane taxiul in pana. Dar de la casetofon rasuna un peste. Sau un salam, nu mai stiu. Nu mai disting bine refrenul…
Printre fanfare si lacrimi, dragii mei, va aduc aminte ce spunea Karel Havlicek, inca din 1844: “Rusilor le place sa-i numeasca slavi pe rusi, ca mai apoi sa numeasca rus tot ceea ce este slav.” Nu trebuie un mare exercitiu de reflectie, aceste randuri pot prinde diferite forme. Pot intra in fraza americani, economisti si politicieni, smecheri si tampiti congenitali. Imaginatia, doar ea trebuie sa lucreze. E nevoie doar de calm, de un ton normal si de bojoci neinflamati.
In rest, traiasca Romania, traiasca Tricolorul! Cu sinceritate, inca mai simt ceea ce spun. Din ce in ce mai putin, este adevarat, dar o simt. Pentru ca am o dieta normala, nu rag entuziast si nu plec urechile la minciuni cosmetizate. Nici coloana mea nu a suferit modificari. Si nu am folosit trucaje…
Cu bine, Serbane… O iarna buna…
07/12/2009 la 12:06
Paul, ou es tu ?
07/12/2009 la 13:08
Sunt pe aici mami, sunt pe aici… Fara chef. Dar bantui pe aici…
07/12/2009 la 15:27
Ganduri bune !
06/12/2009 la 03:21
La Mulţi Ani, tuturor Sărbătoriţilor, purtători ai numelui Sfântului Ierarh Nicolaie !
Nouă, tuturor românilor : Doamne Ajută!
“Repetabila scrisoare”
Am adormit
cu gândul la fereastră
unde-am lăsat
doar gheata mea de suflet
spre o poveste
cu “a fost odată”
un Moş bătrân
ce tainic,
fără chip,
ne aducea,
în miezul cel de noapte,
un vis cuminte
agăţat în plic.
I-am scris mereu,
ani după ani,
de-a rândul…
Nu i-am cerut
decât, din toate,-un strop:
Moş Nicolae,
adu-mi altă soartă
şi lasă-mi
în ghetuţă
şi noroc.
Moş bun,
cu lacrima,
te rog…
Mi-am lustruit cu sârg
ghetuţa schioapă
din sufletul
ce la vedere-l port.
I-am pus
şi o lumină,
lumânare,
ca drumul să nu-l rătăceşti…
Te rog,
nu mai zbura
peste fereastra mea,
gheata-i acolo,
către geana ta.
Atena-Mariana Zară, Bacău,
28 noiembrie 2008
http://www.youtube.com/watch?v=iMHcOot03vU
http://www.youtube.com/watch?v=E8ORtFIqe_Y&feature=related
Sibilla
07/12/2009 la 13:07
Multumesc Sibilla pentru trecerea ta pe aici….
05/12/2009 la 22:20
să fim optimişti, totuşi…
07/12/2009 la 13:05
Optimismul gazduieste de foarte multe ori si doze imense de naivitate… Multumesc pentru vizita Ionut…
07/12/2009 la 13:23
sigur, e adevarat. as prefera insa optimismul inteligent…
cat despre vizita… eram prezent, pe aici, de mult…
asa am gasit eu de cuviinta
07/12/2009 la 13:33
Cu siguranta ca este de preferat, insa unii au inceput sa traiasca numai pe baza de nuante roz… Si este jalnic. Multumesc inca o data…
04/12/2009 la 23:15
Buna, Paul! Eram curios si am tot vrut sa te intreb. Acest Serban exista sau e un personaj fictiv. Poate n-am reusit eu sa citesc postarile mai vechi …
05/12/2009 la 21:04
Unii prefera un duhovnic, chiar a fost o “moda” absolut comica in a-ti gasi unul. Altii prefera jurnalele de sub perna sau scrisul pe nisip. Mai sunt norocosii ce-si gasesc un partener de “vorbe” perfect valabil si cu mintea destul de vie pentru a realiza un “ping-pong” dialectic. Vorbitul in punga e si el o optiune, de bagat in seama in vremurile astea, cand ies urechi din toti peretii…
Iar daca Serban exista sau nu… Iti spun sincer ca nu conteaza. Atunci cand pleaca de langa tine cineva, fara sa te anunte, cand alege sa se duca “dincolo” fara sa ai dreptul la o alegere, nu mai conteaza… Deloc… Scrisorile catre Serban sunt trei. Pana acum… Dar vor mai fi… Pentru mine au efect balsamic…
04/12/2009 la 22:26
Salut! Vrei sa facem schimb de link? Daca esti de acord atunci lasa-mi un comment in care sa imi spui cu ce nume vrei sa te trec in blogroll. Pe mine ma poti trece cu numele Achilianu…
sanatate…
05/12/2009 la 20:46
Mestere, da-mi voie sa-ti raspund, pe blogul meu, aici unde ai venit… Exista o pagina care se numeste “In cateva cuvinte”. Putin mai sus, in header… Sunt curios daca ai sa mai treci pe aici…
04/12/2009 la 18:06
Luându-mă cu altele, am ratat până şi sarmalele de 1 decembrie.
05/12/2009 la 20:24
Da-mi voie sa nu cred ca ai sarit chiar peste detaliul respectiv… Imaginea mea despre clasici s-ar darapana subit…
04/12/2009 la 08:25
‘nteles. Traiasca Romania, fara falfairi de steaguri, cu calm si cu bojocii neinflamati.
05/12/2009 la 20:19
Mai ales la chestia cu bojocii ar trebui sa fim atenti, tentele astea de rosu ne-au adus numai necazuri de-a lungul timpului…
03/12/2009 la 13:38
Nu m-a inspirat niciodată ziua asta de 1 decembrie. Ea nu s-a sărbătorit ca atare nici măcar interbelic.
Merg pe mâna lui Djuvara, care propune 10 mai ca zi a naţiunii române.
Dar, indiferent de ziua declarată ca zi naţională, ai dreptate, anii trec şi noi îmbătrânim. Mai bine ne bucurăm de viaţă aşa cum e ea, că prea repede trece.
03/12/2009 la 23:22
Nu vad rostul nici unei zile… Sa-mi aduca aminte de ce? De Blaj si Adunarea de pe Campia Libertatii? Sa ne dea astia dreptul la mai multa demnitate umana, si mai vorbim dupa aia… Mai punem zile dupa aceea, si steaguri, si cantece d-alea cu fanfara. Dar atat timp cat esti privit de sus de vanzatorul de sosete…
04/12/2009 la 10:04
Unicul rost al unei zile dintr-astea sărbătoreşti, pe care îl văd eu, este că e liber de la serviciu
[serios vorbind]
Mai legi cu un eventual sfârşit de săptămână şi faci de un mini-concediu.
Mie tare bine mi-a prins ieşirea asta de 1 dec, 4 zile plecaţi departe de Bucureştiul ăsta gri.
În plusi mi-am cumpărat şi nişte şosete, dar vânzătorul a fost ok
05/12/2009 la 20:21
Era simpatica? Inclin sa cred ca o femeie ar trebui sa fie astfel, nefiind insa obligatoriu… Chiar daca e in spatele unei movile de ciorapi….
02/12/2009 la 21:39
la multi ani, romanica!
buna, arunca si tu un ochi pe http://www.questioare.com si daca iti place, adauga-l in blogroll-ul tau cu numele de que stii oare.
multumesc
strumfita
03/12/2009 la 23:44
Mi-a placut tonul. Si “nemernicia” cu care spui anumite lucruri. Ma bucur ca m-ai “tras” de maneca… Eu nu am pagina speciala de linkuri, esti la vedere… Bun gasit…
Si o intrebare la modul serios, pentru ca sunt satul de filfizoni ce spun ca sunt ce nu au fost vreodata: orientarea ta sexuala e pe bune? Daca e asa, tot respectul pentru felul cum o spui. Daca nu, degeaba te chinui…
Si asta o zic acum, pentru ca nu am “stat” destul la tine in casa… Mai pasuieste-ma o vreme… ok?
02/12/2009 la 16:51
Ziua Romaniei? Niste defilari militare cu sarmale gratis (nu de post) si oameni care se bucura ca pot sta acasa linistiti sa isi mai odihneasca oasele muncite peste masura de angajatori obsedati de criza.
PS: Imi place mult cum ai vorbit despre trecerea timpului pe la noi.
03/12/2009 la 23:18
Vorbesc si eu, ma mai tin din treaba… Sa stii ca nu am uitat de Scufita Rosie – nonconformista pe care ai promis-o…
02/12/2009 la 14:41
Hmmm… tocmai ce am fost pe la Bran. Cu niste romani, doi englezi si o suedeza… Erau strainii topiti cand au vazunt muntii astia, au baut direct de la chiuveta apa asta si au sorbit laptele de la alea doo vacute ce se plimbau pe langa pensiunea unde ne-am cazat.
Brazii habar n-au de zi nationala. Nici de fasole, de carnati si de lozinci. M-am dat demult cu ei, cu brazii… Oamenii de acolo sunt la fel in toate zielele. Slava Domnului, nu stau la TV, ei lucra la camp sau la padure sau la ce lucra ei de mana si gata. S-ar scurta mult din vedere daca ne-am uita doar la mastile televizate. Oameniii vand ca inainte, fara sa le pese de UE. Branza de la tata Floarea e la fel, o iau peste gard, dau pere si bors. 1 decembrie… stie calendarul TV-ul si “pompa” cu din parcul de langa mine. Si orasenii. Habar n-au de ei aia de la Bran. Care ne-au hranit asa de bine cu mancare si dragoste, incat strainii au multumit cu lacrimi. Care isi fac din vreme capitele de fan si le vor face indiferent de steag si zi nationala. Care stiu inca sa se inchine la pamantul asta si nu se uita la prostiile din gura “patriotilor”. Ei au hotarat deja si au facut ce au vrut cu viata lor. Si au facut. Unii singuri, altii in asociatii. Sunt si oameni care misca, pot si fac fara sa mai intrebe papusile astea politice. S-or fi prins sau nu de joc, nu stiu, dar sunt isteti al naibii si se descurca, facand ei untre ei tot felul de “uniri”… Acestora le zic din inima La Multi Ani!
02/12/2009 la 14:42
Of, am dat niste scriseee… una si una. Intelegi tu, maestre, cam ce am vrut yo sa zic
)
03/12/2009 la 23:14
Oamenii astia merita cu prisosinta un gand bun, Mikka… Stiu sa faca, sa dea si e normal sa primeasca ceea ce merita. Mereu am o sapca la indemana pentru a o calca in picioare in fata unor astfel de persoane. Nu poti sa nu admiri pe cei ce au stiut sa construiasca ceva cu mainile lor. Atat timp cat stii ca au luat-o de jos, nefurand absolut nimic, fara pile pe la Primarii si spagi pe la Ocolul Silvic, fara nepoti sau copii pe la diferite Directii si Birouri, fara sa fi speculat cu terenuri sau cu case, etc… Imi e scarba insa de autoproclamatii intreprinzatori care nu ar sti sa-si justifice “caramizile” puse una peste cealalta, in nici un fel… Sunt convins ca nu e cazul celor de fata, dar nu-mi pot reprima un gand… Iar suedezii, saracii de ei, dupa ce ies din zapezile eterne si din noptile alea fara sfarsit, li se pare bun orice… Sunt convins ca au fost “dati peste cap”…
02/12/2009 la 12:57
Pai (ne-)am ajuns…un fel de tinut al falfaismelor, al falfairilor fara de sens si ele, parca neasumate decat de un nefericit hazard ce se imbatoseaza sa ne prinda, mereu, invariabil, cu pantalonii-n vine. Nici sa ramanem impasibili nu mai suntem in stare, si-n fiecare zi invatam fara de voie sa fim banali, mai stersi, la fel cum, intr-o amnezie tot mai adanca, uitam sa fim chiar NOI, asa cum parca ne-amintim ca ne stiam odata.
03/12/2009 la 23:06
Spre deosebire de altii, noi, astia care ne-am nascut romani, in fata problemelor avem, la modul general, doua atitudini… Prima ar fi aceea de a pune capul in pamant si a astepta sa vine cineva sa o rezolve. Iar a doua ar fi falfaitul… Bineinteles ca mai sunt si persoane care ies din tipare, dar ce ar fi regula fara exceptii? Sigur ca da, Teo… Am uitat sa fim noi, spui… Cine am fost? Ai idee? Chiar am fost vreodata cineva?
02/12/2009 la 09:16
Oare o intreaba cineva pe Romania ce isi doreste ea, frumoasa, de ziua ei? Probabil isi doreste un popor care sa n-o calce pana la durere. Poate isi doreste ca macar cineva pe lumea asta sa nu ii cante prohodul de ziua ei. Sa ii ia coroanele de inmormantare si bocetele din peisaj. Sa o asculte si pe ea cineva. Doar ca ai ei dorm. Cantand somnabulist un imn national… de plans.
03/12/2009 la 23:02
Ada, nu cred ca ritmul cotidianului mai permite vreun flux de intrebari. Pantru nimeni. Si catre nimeni, mai ales catre o destinatie atat de abstracta cum ar fi Romania… Cei vai de ei nici nu stiu sa articuleze. Cei mai rasariti se-nghesuie prin magazine si buticuri. Iar cei “putrezi”, cu sacii plini, nu au timp de prostii. Ies doar pe la tribune, din cand in cand, si mai arunca vreo lozinca…
02/12/2009 la 08:12
Pai.. cum a fost, ce s-a intamplat, bun, dar cum a fost zis…asta chiar mi-a placut!
03/12/2009 la 22:58
Daca “tzo” placut dumitale, e mare lucru… Ca te-am vazut om cu pretentii… Bun gasit….
02/12/2009 la 00:24
Ne uram multi ani,dar nu traim nici unul…..Cica e belsug,daca ploua…la Pamplona!
03/12/2009 la 22:57
Daca belsugul nostru ar fi direct proportional cu ploaia astora de aici… Nu stii tu….
01/12/2009 la 23:47
Fotografia din header e de la europarlamentare…dar nu stiu cum au facut-o ca fotografiatul era strict interzis
Cat despre sarbatori exista optiunea sa se bucure fiecare in felul lui, sau sa-si otraveasca viata cu ce e in jur.
Eu prefer prima varianta, bineinteles.
Iar sosul de la fasole care se scurgea din farfurii…sa fie la ei acolo!
03/12/2009 la 22:56
Exista oameni cu viata otravita fara sa li se fi cerut acceptul… Ei nu stiu daca mai au optiuni, de nici un fel… Nici macar la sosul ala nenorocit de la fasolea electorala… Sunt fericiti cei ce aleg prima varianta. Dar eu am suspiciuni. Cum ca ar privi realitatea cu ceva superficialitate…
04/12/2009 la 21:29
Nu superficialitate, ci detasare…care-i ceva mai presus de superficialitate, e ceva impus. Caci tristetea e tot un fel de otrava, pe care ti-o administrezi si singur, iar pe termen lung e foarte daunatoare…
05/12/2009 la 20:40
Citeam acum ceva vreme cateva randuri despre detasare si despre viziunea lui Meister Eckhart, era intr-o carte scoasa de Humanitas parca, acum cativa ani… Nu mai stiu exact cum suna, dar aproximativ spunea ca “Nu exista nici un pahar care sa poata contine doua licori deodata. Daca a fost predestinat vinului, apa trebuie aruncata. Daca vrei sa-l primesti pe Dumnezeu, atunci trebuie sa te lepezi de fiinta.”
Repet, nu retin exact pentru ca memoria mea nu este dintre cele mai bune, dar imi place sa cred ca selectez si-mi “imprim” ceea ce cred esential. Nu sunt convins de existenta vreunei divinitati anume, nu pot sa ma-mbat si am trait pana acum pe sarma, inclinandu-ma in toate partile… Pot spune ca-mi permit un soi de detasare in a privi lucrurile, ceea ce nu e valabil pentru cei care nu-si pot acizitiona o “zeama” de fasole. Cat despre tristete, mi-o asum. Sunt trist si vad astfel. Nu pot sa-mi reprim nimic, nici nu mi-e la indemana teatrul absurd, mimica ferice pe care o abordeaza unii sau altii… Daca pe termen lung e daunatoare? Sunt convins ca da. Dar mai daunatori suntem noi, prin pretentiile noastre si prin felul nostru de a fi… Levitand peste toate, cu inconstienta…
01/12/2009 la 19:55
La multi ani, cu spor in toate . O placere sa te citesc. Merci.
01/12/2009 la 23:02
Of, “la multi ani”-ul asta….
Pentru trecere, multumesc…
01/12/2009 la 17:33
Paul, aceeasi astenie de 1 decmbrie impartasesc si eu!
01/12/2009 la 23:01
Nu te compatimesc, te las sa o faci singur…
01/12/2009 la 17:19
Cuprinsi de saracie am evoluat de la chiolhanurile cu gratare, mici si bere de ziua nationala la fasole cu carnati. Se pare ca de la polititcieni am invatat aces meniu, cred ca ei il folosesc pentru un real succes in flatulenta electorala.
01/12/2009 la 23:01
Mereu alegem “profesori” necalificati pentru a creste ca oameni si ca popor… Tocmai pe nenorocitii astia ne-am gasit sa-i urmam?
02/12/2009 la 10:16
Fiecare e liber sa-si aleaga modelele, la noi acestea se aleg de la TV din pacate.
03/12/2009 la 22:53
Adriane, nu numai la noi… Peste tot e la fel… Stii cum se spunea imediat dupa deranul din 89? Au mintit poporul cu televizorul? Se descoperise unealta cea mai ieftina pentru a mai astupa gura desteptilor… S-a umplut piata de semidocti cu mintea spumoasa. Si continua minciuna pana astazi…
03/12/2009 la 23:07
Dupa atatia ani cu 3 ore de emisie era normal sa manance pe paine tot ce se dadea la TV si fara muraturi, dar faptul ca nu au evoluat in 20 de ani ? Mai bine spus am involuat, suntem aproape de nivelul 0.
03/12/2009 la 23:17
Nu te inspaimanta ca “Esce” si “Esci” inca mai sunt pe sticla? Unii sunt mai longevivi ca Stefan cel Mare….
03/12/2009 la 23:29
Pe mine ma inspaimanta ca a aparut in cartea de istorie a Romaniei un asemenea personaj, si nu am nimic cu ea, profesional poate e foarte buna, dar ce are cu istoria acestui popor?
)))))), la noi mai nou cei mai buni oameni de presa sunt cei policalificati, poate au categoria a 6-a ca pe vremea lui ceasca, fac presa sportiva si acum sunt specializati pe politica.
Deontologii si formatorii de opinie
03/12/2009 la 23:38
Era un simplu gand ce-mi trecuse prin tartacuta, fara nici o trimitere directa la Andreea Esca… Sunt extrem de multi profesionisti in toate domeniile, dar din pacate foarte putini sunt acolo unde trebuie. Adevaratii profesionisti nu fac sex oral pe sub mese, nu devin amanti (amante) si nu baga limba in timpanului idiotului care, din intamplare, ii este sef… Profesionistul nu face compromisuri si nu se incovoaie, nu da si nu primeste spaga. Isi face treaba cum trebuie, eficient, in parametri si repede pe cat posibil. Iar de oameni din astia, Romania asta care se tot sarbatoreste acum, nu are nevoie…
01/12/2009 la 15:00
Excelent pamflet.
Sper ca pana la urma s-a oprit ploaia si a iesit soarele.
Cu bine, Serbane.
01/12/2009 la 22:59
Nu a iesit soarele la Pamplona, Gabi. A plouat toata noaptea in draci, de parca s-ar fi pus de acord si norii sa faca numai rele… Iar a doua zi la fel, astazi adica… Ce zici de putina grindina? Asta am avut…
Multumesc, a fost doar o simpla scrisoare pentru amicul meu…
01/12/2009 la 23:56
…ce sa mai zic ? groaznic
Si am senzatia ca toate aceste capricii ale vremii stau sa se indreapte cat de curand inspre noi.
03/12/2009 la 22:51
Si capriciile…
01/12/2009 la 14:55
atata timp cat se da gratis mancare bautura si muzica..normal ca se imbulzeste tot romanul,nu se stie cand mai are ocazia sa manance ceva decent.
Imi este rusine sa`i urez toate cele bune tarii mele,cand stiu cat de batjocorita este. Pare meschin.
01/12/2009 la 22:57
I se pot ura, Alecs, i se pot spune lucruri bune… Dar numai cu titlu “exclamativ”, de dragul de a fi in ton cu lumea…
02/12/2009 la 16:28
am inteles si ma conformez.Te iubesc,scumpa ţara,esti superba,iar eu nu sunt demn de tine ! La multi ani,fericiti,fara razboaie,revolutii sau rasturnari de guverne.Sa ai parte de ameni generosi,inteligenti si mandri.
03/12/2009 la 22:50
Mai sa fie… Ai dat drumul la pomelnic?
01/12/2009 la 14:20
Au trecut 20 de ani si toate au ramas la fel,la anul o sa treaca 21.Si tot asa..Prezinta-mi tu o metoda,un sistem de “scoatere din rahat” , sau emancipare.Imi place cum le-ai pus pe foaie,sper ca Serban sa vada si sa iti impartaseasca aceleasi idei..
Steagurile pentru mine nu mai inseamna nimic atata timp cat nu au un lup desenate pe ele..
01/12/2009 la 22:56
Aline, eu nu pot sa prezint nimic, nu am zis asa ceva si nu sunt capabil sa intind un intreg sistem pe o foaie de hartie. Eu doar vad, am invatat sa vad, sa citesc si sa caut, sa compar si sa intreb acolo unde nu stiu, sa cer sfaturi si sa vorbesc atat cat trebuie, am invatat ce inseamna umilinta si bucuria autentica, plansul fara falsitate si mai ales am reusit si continui sa-mi vad tara si connationalii cu detasare… Sunt relaxat si-mi permit sa privesc calm, neinsemnand ca sufar de vreun sindrom acut de nepasare, dimpotriva as putea spune. E mult mai rau ca specialistii, cei ce sunt scoliti sa prezinte solutii, nu o fac. Sau se lasa supti si dau cu limbile acolo unde e mai dulce…
Chiar crezi ca steagul cu lup ar fi mai ferm? Eu sunt convins ca ar fi redus si el, pe muteste, la a fi o jigodie prapadita…
02/12/2009 la 09:53
Ok, am inteles.Da mi-ar fi placut un steag cu lup , al nu doar flutura,ci urla cand bate vantul..Mai trezeste in noi cate-o camaruta..
03/12/2009 la 22:49
Ti-ar fi spus si tie cineva cand bate vantul afara…
04/12/2009 la 20:29
Pai n-a avut cine sa ma tina la curent sau chiar in priza cateodata
05/12/2009 la 20:24
Aha… Si acum?
06/12/2009 la 02:02
Acum o sa ma linistesc o perioada,cel putin din comentarii.
07/12/2009 la 13:06
Ok, perioadele de cumpatare sunt binevenite…
01/12/2009 la 12:47
Mulţani, române de pretutindeni !
Se simte din ce in ce mai putin, dar se simte, intr-adevar. Si vremea parca plange, in ton cu sufletele de român.
01/12/2009 la 22:50
Leo, ploua si la matale?
02/12/2009 la 10:51
Ce-a mai plouat de ziua romanilor ! Parca a plans, nu erau precipitatii…
01/12/2009 la 11:12
La Multi Ani si tie Paul. daca atunci cand vezi steagul oriunde ai fi in lume si inima ta simte ceva, inseamna ca esti roman, parerea mea.
01/12/2009 la 11:14
fara “falfaisme”, doar simplu asa cum numai un ROMAN poate simti
01/12/2009 la 22:49
Codeus, cu siguranta simt ceva… Dar e numai durere pentru nenorocitii care nu pot merge cu privirea dreapta pe strada… In rest, pentru tot ce inseamna institutii, heraldica si alte bazaconii bune numai pentru a insufleti mortii, simt o groaznica sila. M-as putea pune bine cu tine si cu cei care simt mai mult, dar nu simt nevoia. Mi-e scarba mestere si nu pot sa-mi reprim ceea ce simt. Vrei sa te mint? Sa urlu La Multi Ani?
03/12/2009 la 09:14
nuu, stii foarte bine ca-mi place sinceritatea. minciuna erodeaza, relatii personale,societate s.a.m.d. am mai spus eu odata undeva SUNT mandru ca sunt roman,sunt mandru ca ma “trag” din familia care ma trag, sunt mandru ca sunt eu. fara false patriotisme ci cu cel mai pur sentiment.
03/12/2009 la 22:48
Nu pot sa mai spun ca sunt mandru de sau pentru ceva anume, mestere… Mie mi s-au dus cam toate la vale, nu cred ca mandria asta mai este buna la ceva. Incerc sa fiu insa mandru ca sunt om, viata imi va dovedi daca merit o majuscula sau nu… Eu am lasat-o moale cu patriotismele, cu paradele si cu smarcaitul in zile de sarbatoare. Poate vom vorbi vreodata despre “semnificatie”, despre ce inseamna “semnificatie”. Si daca pentru noi toti are acelasi calibru… Sunt convins ca nu.
01/12/2009 la 10:25
La Multi Ani Romania si cu bune si cu rele, dar mai ales cu bune!
Numai bine!
01/12/2009 la 22:45
01/12/2009 la 09:51
Trăiască România… Sau Românica. Tricolorul fâlfâie sau mai degrabă se zbate şi încearcă să salveze situaţia… În rest, toate vechi şi nouă toate…
01/12/2009 la 22:44
Sa mai traisca un pic, asa cum le zici matale… E un prilej de bucurie pentru unii.
01/12/2009 la 08:10
Paul, mi-am dat seama ca nu “pesimist” te descrie, ci “realist”…stii de ce? fiindca tu nu prezici apocalipse nestiute, deznadejdi ingrozitoare etc…doar apreciezi si constati ceea ce exista deja si anume decaderea…imi pare rau ca tara este in halul in care este…si tare ma tem ca nu stiu cum s-o scoatem, nu din noroi, din glod, ca s-a inmocirlit…pana una alta, nu am sa intelg niciodata de ce e 1 Decembrie ziua nationala a Romaniei…marea unire? ce a ramas din ea? astia au uitat istoria dupa ‘40 cand ne-au ciopartit-o??/…e innorat afara…
01/12/2009 la 22:43
Nu pot sa fiu chiar atat de arogant, nici din familia mamei Omida nu fac parte ca sa fac preziceri. Nu am atat de mult tupeu. De ce 1 decembrie? Iluzii din istorie, suntem sub ele si le transformam in placeri gastronomice. De cele mai multe ori…
01/12/2009 la 01:43
deja nici tragic comic nu mai e…nu pentru mine cel putin…sunt la circ…si platesc vrand nevrand bilet, ce daca nu imi plac mititeii la gramada, ce daca ma zgarie pe creier casetofonul din piata…noi suntem romani…si inca nu ne-am desteptat…vreo speranta?
01/12/2009 la 22:41
Vreo speranta… Din partea cui? Eu nu cred ca mai e cineva capabil, de nimic… Chiar si negustorii de iluzii se pregatesc sa traga lacatul…