O linie dreapta. Am putea sa-i spunem astfel, desi chicotelile ce rasar ma fac sa cred ca ati innebunit de-a binelea. Eu am venit pe lume cu capul inainte, intr-o sala de nasteri a unui spital oarecare. Fara sa fi fost intrebat daca-mi place linia pe care sunt pus. Cu capul inainte, ca un berbec ametit de lumina. Si am mers cu capul inainte. Obligatoriu. Undeva, in fata, se intrevede un punct. E ca un fel de macaz. Acolo ne vom aduna cu totii, candva, la o tigara si la un pahar cu vin. Si de acolo vom calatori impreuna, cu picioarele inainte. Pe linie…