Să fii printre vii e mare lucru

   Românul e un șugubăț ars de soare, dar nu pentru că ar fi prea cald, ci pentru că pălăria lui nu e la modă și preferă să meargă, ca șoldanul mândru pe uliță, cu chelia descoperită. Tocmai șmecheria asta fără robinet îi conferă dreptul să se răhățească-n cărare, făcând harcea-parcea, ca turcul baclavaua, fără să-i pese de nimeni și de nimic. Pe linia asta fiind, mi-am adus aminte de unii zglobii ce au tremolouri când trebuie să scrie cu un ”i”, cu doi sau cu trei. Fiți, bre, atenți! E simplu. Când ”vii de acasă” e cu doi, când e vorba de alea (vii) de fac struguri e tot cu doi de ”i”. Când vorbeam de cele mai bune grătare de mici și ”vi” le-am arătat în raftul de la mall, e cu unul singur. Dacă înșiruim exemple, ”vi” le pot da 24 de ore fără să mă repet și ”vi” le-am mai expus și altădată. Dar cred că metoda sonoră, conexiunea auditivă, e cea mai simplă cale de a nu da greș. Gândiți-vă, rogu-vă mult de tot, când vreți să folosiți ”vi” sau ”vii”, la următoarea poză. Dacă sună la fel cu cei ce au nevoie de lumânări, e simplu de tot. Dacă nu, nu.

1233962_867083273366536_7663092117528505144_n

Anunțuri