Gică și fetele

   Pe Gică l-am cunoscut cu câțiva ani în urmă: e un argeșean de vreo 40 de ani, cu soție și copil acasă, un sudor foarte bun ce pendulează între Spania și satul lui de fiecare dată când i se oferă un contract bun de muncă. Vine aici, închiriază o cameră pe unde poate, muncește șase luni sau un an, și pleacă din nou la vatră până e sunat iarăși de spanioli.

   Ieri ne-am întâlnit la o bere, mă rugase să-l împrumut cu 50 de euro până vineri când urmează să ia salariul. Mai slab cu vreo 10 kilograme, îngândurat, cu un aer ciudat, s-a așezat la masă oftând din rărunchi.

– Ce e meștere, ce-ai pățit? Ești la dietă, te-ai băgat pe flotări? S-a întâmplat ceva acasă, ești bolnav?
– Nu, Paule, e ”grele”, tată, n-am crezut c-o să pățesc așa ceva în viața mea.
– Băi, ești copil, ce ai?
– Am venit acum vreo 2 luni și am închiriat o cameră la o româncă-n casă. Aia stă cu fiică-sa în vârstă de vreo 15 ani, sunt singure și mi-a zis că nu e nici o problemă. Chiar e bine, mai scad cheltuielile. Mi-am adus valiza, m-am instalat, dar au început problemele.
– Ce vorbești, coane, ce probleme?
– Când vorbesc la telefon cu nevastă-mea, alea două chicotesc prin casă, țipă-n gura mare, umblă mai mult dezbrăcate, își lasă lucrurile pe unde apucă. Nu mai pot, Paule. Din când în când mai apare câte unul prin casă, se duc cu el în cameră, fac cine știe ce pe-acolo, habar nu am… Și am aflat de curând că asta pleacă și prin boscheți, la produs. Stă toată ziua pe messenger și când îi sună telefonul sare-n duș și pleacă în mare viteză. De multe ori fiică-sa face la fel, iar mă-sa se duce după ea la vreo oră distanță, ca s-o aducă acasă. Mereu zice că merge la câte-o colegă, la vreo amică…
– Păi bine mă, înțeleg că aia mare ar face prostituție și bănuiești că fiică-sa a cam luat-o pe urmele mă-sii. Dar tu de ce dracu ai slăbit ca un ogar?
– Mă, Paule, e normal să fie așa? Eu am ajuns să nu-mi mai las mâncarea în frigider, să-mi țin periuța de dinți și buretele de baie în noptieră, furculița mi-o iau în cameră și nici nu-mi vine să-mi mai spăl rufele în aceeași mașină. Nu mai dorm noaptea, mă, nu mai pot. Mă tot perpelesc de pe-o parte pe alta și nici poftă de mâncare nu mai am. Mă cunoaște multă lume pe aici, sunt băiat muncitor, mi-e și rușine să zic că stau la asta în casă. Mi-am trimis toți banii acasă, că mi-e frică să nu-mi umble la card, că uite de-aia am rămas și fără bani până vineri.

   Mi s-a răcit cafeaua și s-a mai ivit o problemă: azi cam bate vântul. Aș fi vrut să merg la plajă, dar nu pot, e greu să-ți intre atât de mult nisip, deodată, în urechi, în ochi și-n fund.

Anunțuri