Când unii nu încap de vorbe

   Am zis să nu mârâi nimic, prea s-au zis multe și suntem cu toții doftori în toate cele. Dar nu pot. C-așa-s io, pricinos și zbanghiu. A vuit lumea și încă se aud voci pe tema căcăcioșilor de la Vaslui care n-au fost capabili de un sex normal și au înghesuit o fetișcană pe arătură. Nu-i bai, vorbim. Că se poate.

   Observ însă un alt curent ieșit din gurile unor indivizi cu pretenții, cu glagorie în cap, persoane ce se află, multe dintre ele, în elita domeniilor în care activează. Ei zic așa: ”Iar a început pulimea/gloata/mulțimea/norodul să comenteze pe facebook/forumuri/chaturi etc. Cum se pricep oamenii ăștia la toate, cum apare un subiect, de la sex până la culturile de grâu de pe mapamond, cum încep, gureși, să sporovăiască.”

   Pentru toți ăștia, ce se pot pișa doar din turnurile lor de fildeș, pentru toți cei care cred că dețin monopolul virgulei și frazei, am câteva precizări din încheietura mâinii stângi:

– oamenii se nasc cu gură și articulează cuvinte,
– unii au murit, naivi și plini de speranță, ca să putem grăi cu toții oricând și în orice împrejurare,
– gloatele nu sunt bune doar îmbrăcate în mineri și urcate pe trenuri,
– pulimea nu e bună doar în fața urnei de vot și când răspunde sondajelor de opinie pentru ca unele cururi să încapă în fotolii,
– încă din vremurile în care am început să coborâm din copaci, suferim, printre multele altele, de mimetism. Imitându-i pe cei de sus.

   Iar dacă felul în care se exprimă norodul nu e pe placul unora, mai există un aspect care ar trebui luat în calcul: elitele noastre, cu mici excepții, au fost mereu slugi inepte cu coloana de gelatină, gata să sugă mereu de la stat sau de la robinetul vreunui mogul, cameleoni scârboși ce sar dintr-un partid în altul, lăutari ce dau cu limba pe struna oricui e dispus să plătească mai gras și exemple perfecte de parvenitism și impostură. Iar poporul le urmează, căci indivizii care întăresc regula sunt ori lunatici, ori plătiți de inamic.

Anunțuri