„Dăcât” 1 euro

   Mi s-a mai spus. Azi m-am convins că sunt mizerabil, un șantajist ordinar și că am profilul perfect al unui asasin în serie. Despre apucăturile mele de a organiza un holocaust, mai vorbim când s-o putea. Pentru câteva minute mi-am imaginat că dețin un buton on/off cu care pot închide când vrea mușchiul meu toate rețelele de socializare. Ce mai, internetul să-mi fie la deștul mic. Și m-aș juca, așa, vreo două zile, pic-poc, pic-poc, on-off, închide-dășchide netul… Așa, în greață. Din plictiseală. Transpirând în hamac cu niște cocteiluri la bază și vreo două cubaneze unduind pe lângă. După ce s-ar mai trezi lumea din buimăceală, aș cere fiecăruia un euro/lună pentru a-și recupera dreptul la tastatură. Dăcât 1 euro. Eeeeeee????

Anunțuri