Între porc și maimuță

   “Omul e cu 2 centimetri peste maimuță și cu 3 centimetri sub porc.” Sunt cuvintele unui jurnalist argentinian.

   Nu sunt total de acord. Poate că sunt încă uman si mă simt confortabil cu nasul pe sus, îmi place ”aroganța” ființei raționale ce mă consider. Poate că mi-e silă de târtanul ce mestecă zgomotos la masa de alături și mă simt oarecum mai educat, cred că gulerul meu e mai scrobit uneori decât al lui. Întotdeauna am vrut să-i cercetăm pe alții și să-și etaleze sufletele, chirurgic, pe masă. Hai să vedem, să-nfigem rapid o geampara pe dușumele și să spargem câteva pahare! Suntem sclavii presupunerilor și folosim un lipici de excelentă calitate atunci când ne fixăm idei pe scoarță. Ne sufocă ideile preconcepute, paralizându-ne cu mult înainte de a atinge judecata rațională, normală, a ființei ce ne-ar plăcea să fim. Nu ne-am inițiat în lupta argumentelor decente. În fiecare zi purtăm războaie cu noi înșine și ne-nghițim din start rântașul de slugă. Suntem pitici blazați, priviți mereu de sus, mereu scuipați peste scufie și șterși pe față cu mâneca plină de tupeu a altora.

   Cum să mai crești și să gândești vertical, când din naștere ți-au fost croite țoalele pentru înmormântare? Dar poate mă-nșel, nu e chiar așa, iar imposibilul pare a fi departe. Îmbătrânim urât, ne lipsește timpul pentru a ni se îndrepta cocoașa. Nu prea mai e vreme pentru nimic, au declanșat de mult mecanismul acela perfid. Acum pare să vină nebunul, să apese pe buton și să sară totul în aer ca o burtă plină de gaze după o iahnie bine chibzuită. E dizgrațios pentru cei ce-și mai închipuie o lume prosperă și bună. Sunt povești de adormit copiii în lipsa unui leagăn decent. Suntem răi. Microbul pe care-l avem e prea puternic, e prea bine protejat.

   Să mai vorbim de drepturi? De cel de-a veni în liniște în viața proprie și de-a trece prin ea netulburat de nimeni? De nici un fel de ifose, de nici un fel de reclamant tembel? Mai bine destup o sticlă, încă nu s-a-ntunecat.

Anunțuri