Mi s-o-ncrețit fengșuiu’

   Nu mă relaxez, nu mai stau cu burta-n sus scărpinându-mă leneș și confuz în buric. Acum meditez, sunt transcedental. În nici un caz nu mai am intuiție, acum totul pur și simplu vine de la sine, eteric. Nu mai dansez ca un nebun, ci sunt un derviș în neant. Nu învăț din greșeli, nu mai văd cucuiele după ce dau cu capul de pereți, ci intru în contact nețărmurit cu conștiința-mi adormită. S-a terminat cu săptămâna oarbă și cu-ndrăgosteala la prima vedere. Acum suntem suflete pereche legate de-un fir roșu, conform unei vechi legende orientale. Când toate îmi merg bine, sunt conectat la energia universală. Nu mai sunt nervos, nu mai țip ca un descreierat dând cu farfuriile de pereți. E ego-ul meu ce iese la suprafață.

   Nu mătur, nu dau cu mopul, nu șterg geamuri și aerisesc. Aplic Feng-Shui în garsonieră. Nu mă doare-n cur de tot ce se întâmplă, doar că las totul să vină de la sine. Dacă treci prin stări bune sau rele, e karma, nene. Nu ai o familie de căcat, ratați, alcoolici și faliți. Ci ai ales-o dinainte de-a te naște, totul a fost scris. Nu te îmbolnăvești ca toți oamenii, ci există în tine un secret traumatizant moștenit de-a lungul generațiilor. Nu te cerți cu vecina, nu o bagi zilnic în mă-sa că-i idioată. Doar că nu sunteți pe aceeași frecvență, pe același nivel astral. Și nu, nu arunci la ghenă toate rahaturile inutile. Acum, în sfârșit, te desprinzi de tot ce e negativ în viața ta.

   Oameni buni, vă e bine, acolo, sub fes?

Anunțuri