Add

   Ai idee de ce am devenit prieteni pe facebook? De ce vreau să-ți introduci uneori nasul în treburile mele? Încep cu negația: nu pentru că țâțele tale m-ar interesa, pentru că zâmbetul tău e irezistibil, casa ți-e cu etaj sau bicepsul rotund, câinele de rasă sau că-ți speli cabrioletul de două ori pe săptămână în cea mai șic spălătorie din târg. La fel de insensibil sunt în fața cârciumilor de lux prin care intri și nicidecum grimasele nu mi se-ndreaptă când râzi, bălăcindu-te-n piscină. Toate sunt subterfugii, măști, dar și plăceri reale pe care dorești, legitim, să le împarți cu cei din jur într-un fel cât se poate de sincer. Nu asta mă detrmină să devenim amici.

   Într-o bună zi observ un comentariu. Un ”like”. Sau pur și simplu două cuvinte alăturate cu decență. În acel moment îmi scapără ceva înăuntru. Vreau să știu mai multe despre persoana respectivă, să știu cum gândește, să-i văd opiniile vis-a-vis de anumite teme, vreau să-i cunosc felul în care ”umblă” prin societate. Pentru mine devine un turnesol, se apropie de ceea ce simt și gândesc. Atinge anumite principii pe care le am. Și apăs butonul pentru a o urmări mai îndeaproape. Pentru că numai printre astfel de oameni îmi pot corecta zilnic atitudinea, doar ei îmi pot spune când și cu ce anume greșesc, unde încep să șchiopătez și cât de adâncă e groapa cu rahat în care sunt gata să calc.

Anunțuri