Întrebările lui Dan Terteci

Mulțumesc, Dan Terteci, pentru acest interviu:

   Pe Paul l-am descoperit pe facebook. Ceea ce mi-a atras atenția la el au fost postările pline de nerv, argumentele lui, dar mai ales faptul că răzbătea o atitudine rezonabilă. Mi s-a părut la un moment dat că simt o amărăciune în „glasul” scrijelit online. Este un jurnalist plecat din țară în urmă cu 15 ani. A luat calea exilului pentru că aici, spune el, a devenit incomod sau nu se mai regăsea în peisaj. L-am abordat și am discutat împreună, prilej potrivit pentru a ne cunoaște reciproc.

Dan Terteci

Stăm de vorbă zilele astea pe privat, poate construim o discuție interviu?

Paul Gabor

Dane, oricând, în limita timpului disponibil. Cu calm.

Dan Terteci

Mâine poți?

Paul Gabor

Cred că da, între 15 și 18 ora României. E ok?

Dan Terteci

Perfect pentru mine, mulțumesc frumos.

Paul Gabor

Eu mulțumesc, vorbim… Dacă îți vine mai bine, putem discuta mâine de la 10.00 (9.00 la mine), ambele variante îmi sunt comode. Cum dorești.

Dan Terteci

Poate de la 11?

Paul Gabor

Ok… batem în cuie… spune-mi și mie ce planuri ai, așa dintr-o bucată…

Dan Terteci

Să fac un interviu cu un om deștept pentru blogul meu, nu e o temă, c i o discuție

Paul Gabor

Ok, mâine vorbim serios….  azi ești incapabil

Dan Terteci

Incapabil sunt de când m-am născut

Paul Gabor

Bine, Dane, vorbim la cafea… pe-ndelete…

Dan Terteci

Seară faină

Paul Gabor

La fel.

Dan Terteci

Bună dimineața.

Paul Gabor

Bună, Dane.

Dan Terteci

Ești pe mobil? Nu o să putem face mare lucru, o să îți fie foarte greu.

Paul Gabor

Acum am trecut pe laptop. Ok, trage… ai cafea lângă tine? S-ar putea să dispar, mai cade din când rețeaua. Fac ăștia lucrări, montează nu știu ce releu. Așa că…

Dan Terteci

Asta am făcut, că am stat treaz toată noaptea. Am avut emoții știind c-o să vorbesc cu tine.

Paul Gabor

Hai, lasă-mă…

Dan Terteci

Pari un răzvrătit sau e doar marketing?

Paul Gabor

De ce ar fi marketing? Nu vând nimic, Dane.

Dan Terteci

Trafic pe blog.

Paul Gabor

Răzvrătit e mult spus, poate sunt un veșnic nemulțumit. Blogul este 99% în spaniolă. De foarte puțin timp scriu în română pe el. Și doar jocuri de cuvinte.

Dan Terteci

Nemulțumirea asta e factor de progres?

Paul Gabor

Pentru o minte deschisă, fără ca neuronii să pice din cap, da. E un factor real de progres.

Dan Terteci

Pentru o logică a dialogului propun, dacă ești de acord, ca răspunsul la fiecare intrebare să fie într-un singur calup.

Paul Gabor

Te menține treaz. Atent. OK…

Dan Terteci

Ce te nemulțumește fundamental?

Paul Gabor

Inerția. Faptul că avem mereu nevoie să ni se arate drumul, ne punem speranțele în tot felul de înțelepți, de guru, de iluminați. Avem o minte ce doarme cu spume la gură, fericită parcă de faptul că nu o deranjează nimeni.

Dan Terteci

Aici e mult de discutat, Bukowski spunea că pentru a-ți da seama că ești prost trebuie, totuși, să-ți meargă mintea.

Paul Gabor

Dacă voi încerca să fiu elegant, mi se duce naibii doza de sinceritate la vale. Tata are o vorbă: ”Cine-i prost, să moară” Știu, pare abrupt, poate la fel de tăios ca o sabie din filmele lui Tarantino, dar cred că proștii își merită soarta. Îmi cer scuze, nu folosesc lubricant când scriu.

Dan Terteci

În opinia ta, oamenii se nasc proști sau devin cu timpul!?

Paul Gabor

Adaug dacă îmi permiți….

Dan Terteci

Sigur…

Paul Gabor

Dacă s-ar impozita prostia și tupeul, România ar bate PIB-ul Germaniei și pe madam Merkel la fund cu lejeritate.

Dan Terteci

Eu nu cred că românii sunt proști, și tu ești român, și eu, și mamele noastre… Sunt proști peste tot, dar nu cred că densitatea e mai mare la noi ca în alte prăți.

Paul Gabor

Oamenii se nasc buni. Prostia vine cu timpul. Din ignoranță, din lipsa de preocupare a părinților, a sistemului, din viteza cu care suntem obligați să ne câștigăm pâinea, nemaiavând timp pentru altceva. Românii nu sunt proști, nici mie nu-mi plac generalizările, desigur, dar folosesc deseori acest tip de infuzie pentru a-mi trezi oamenii dragi din jur. Uneori trebuie să pui sclipici pe frază pentru a deschide ochii celui care citește.

Dan Terteci

Când ai plecat din țară!?

Paul Gabor

În mai 2000 am ajuns în Spania după o tentativă eșuată de a trece la greci. Nu eram, să neamintim, în UE. Erau granițe ce se treceau noaptea – Albania, Macedonia, etc. M-au prins grecii, mi-au dat o bătaie bună și m-au trimis acasă. Uimitor, mi-am ”uitat” pașaportul în mașina de spălat și am cerut altul nou. Cu care am plecat în Spania.

Dan Terteci

De ce ai plecat?

Paul Gabor

După terminarea stagiului militar în 1994, am cunoscut lumea radioului. Am lucrat în radio și în presa scrisă locală din Galați. Nu sunt un tip comod, am gura mare și de foarte multe ori îți bușesc lucrurile în față. Când nu mai poți, nu mai ai loc, nu mai poți deschide gura sau trebuie să te afiliezi unuia sau altuia, alegi să pleci. Cauți altceva. Am plecat căutând altceva. Un amestec de inconștiență, aventură, luminițe la capătul unor tunele necunoscute. Nu mă simt bine nici azi, când văd că nația din care am plecat condamnă, târziu, nonagenarii torționari, dar râde în fața unui viol terifiant.

Dan Terteci

Ne lipsesc toleranța, spiritul solidar în construcții sociale și mai ce?

Paul Gabor

Ne lipsește moderația, Dane. Suntem prea zbuciumați, prea nerăbdători cu noi înșine. Am scos capul, ca popor, din comunismul ăla ordinar și prea dorim ca toate să ni se întâmple repede. Dacă s-ar putea, fără să facem mare lucru pentru asta. Americanii vin, dar nu ne vor umple hambarele. Am devenit din grânarul Europei, un biet grătar pe care ne sfârâie doar visele în week-end. Suntem grăbiți, trece viața pe lângă noi și ne prinde mereu aruncând ocheade în curtea celuilalt.

Dan Terteci

Simt uneori o mâhnire a românilor plecați peste hotare cu privire la românii rămași în țară. E real, nu există riscul să ne hăituim când am putea să facem o împreunăzidire, cum spuneau sfinții părinți!?

Paul Gabor

Nu cred că cei din afară au ceva cu ceialalți. Există și aici un paradox în legătură cu graba de care vorbeam mai devreme. Poate și noi greșim, cei din străinătate: vedem altceva, alte realități, ne dăm seama că se pot face lucruri și altfel, nu doar prin pile, cumetrii și relații, și vrem ca toate astea să prindă rădăcină și acasă. Pe pagina mea de facebook poate că folosesc mai mulți decibeli în ton, dar o fac cu inima strânsă și cu mare drag. Sunt de părere că trebuie să existe un impuls pentru trezire, iar prin cuvinte e greu dacă nu zgâlțâi un pic. Oamenii deja s-au lenevit, nu mai citesc, ce depășește câteva fraze deja e trecut la capitolul ”boring”, e enervant și plictisitor. S-a dus naibii fondul, acum contează tweet-ul și citatul din Coelho, poza cu ceașca de cafea și pupicul de noapte bună. Eu aleg să pun mâna pe inima celui de lângă mine după ce i-o trântesc puțin de pământ, așa înțeleg eu zidirea.

Dan Terteci

Nu există riscul să ne timorăm?

Paul Gabor

Nu am fost mereu timorați, cât de mult mai putem cădea în genunchi? Vor exista mereu doritori în a ne privi de sus, mereu vor fi interese ca noi să fim doar piață, să fim în patru labe cu gurile deschise și cu eșarfă peste ochi. Ar trebui să ne dăm seama că mai jos nu se poate. Spunea un prieten că ne aflăm în cel mai bun moment al istoriei noastre. Nu sunt apt să evaluez eu istoria românilor, sunt un nimeni în drum, dar pot visa că se poate mai mult. Și am dreptul și obligația de a vorbi, de a arunca cu ”barda” atât cât mi se permite și cât pot avea o țintă, am obligația de a-mi suge eu singur toată gelatina pe care o pot avea la un moment dat în propria-mi coloană vertebrală. Și, peste toate astea, vreau să arăt că există și ghiocei ce stau plecați, dar și cactuși ce stau drepți, în piatră, în mijlocul arșiței.

Dan Terteci

Aici ar trebui nuanțate lucrurile. Un popor care nu își respectă valorile, format din oameni care lasă impresia că nu se respectă între ei, care se vând, poate să fie respectat de celelalte națiuni!?Mă refer aici la politicile publice, nu la fiecare individ în parte.

Paul Gabor

Sigur că nu, până și cei mai aspri negociatori te respectă dacă nu stai în genunchi la masa tratativelor. Trebuie să ne cunoaștem valorile, să le respectăm și să avem în permanență de învățat. Asta nu înseamnă, pe de altă parte, că Burebista, Ștefan cel Mare, George Enescu, Eliade, vor veni să muncească în locul nostru. Trebuie să ne dispară himera asta din cap, ei sunt exemple, vor fi mereu statui puse la locul lor cu respect și admirație, dar nu ne vor lua gunoiul din fața ușii, nici nu mai au puterea de a ne învăța bunul-simț. Politicile publice, îmi pare rău s-o reafirm, sunt de cele mai multe ori făcute de oameni fără nici un fel de pregătire, fără un interes real în a pune ceva pe picioare. Încă nu ni s-a demonstrat ceva în acest sens. Pe plan local se mai fac ”minuni”, mai sunt pe ici-colo gospodari ce răsar ca roua, dar de la București ni se oferă din păcate doar imaginea dezastruoasă a unei haite mereu flămândă, mereu pusă pe furt, o gașcă de profesioniști în barbut politic și economic. Respectul se câștigă, nu se cerșește în Piața Romană.

Dan Terteci

Când vorbeam despre valori nu mă refeream exclusiv la valorile venite din istoria neamului, ci mai degrabă la o restaurație a meritocrației, care să ia locul cleptocrației din ultimii 5 de ani.

Paul Gabor

Când am avut o meritocrație pentru a o putea readuce la locul ei? Niciodată. Acest concept trebuie introdus încă de la grădiniță, trebuie supt de mic, să ne învățăm copiii că doar pe bază de profesionalism, responsabilitate și muncă se poate urca pe orice scară. Cleptocrația e un status, Dane, e o stare de fapt generalizată. E un ”modus vivendi” atât de bine înfipt de sus în jos în societatea noastră, încât alte propuneri ni se par extraterestre. La noi nu poți băga o panseluță în pământ dacă nu o plătești de 15 ori, afară unii fac pușcărie pentru intenție.

Dan Terteci

Dar observ și o atitudine de constatare a situației și resemnare. Nu ieșim din pasivitate. Acel „să se facă”. Cum putem rupe lanțul slăbiciunilor?

Paul Gabor

Recurg la un truism vehiculat în permanență peste tot: printr-o educație normală, civică, responsabilă, bazată pe exemple și atitudini cinstite, având o proiecție realistă asupra a ceea ce dorim de la copiii pe care îi avem în bănci. Există un pericol pe care, din prostie și îngâmfare, riscăm să nu-l vedem: cei mici, pe care credem că-i vom modela la nesfârșit, au și alte repere în ziua de astăzi. Au multă informație la îndemână, au mult mai mult spirit critic decât am avut noi. Pot contrasta rapid orice tip de informație. Vor crește și vor pleca imediat în afară dacă noi nu le vom oferi un mediu normal pentru a-și dezvolta calitățile pe care le au. Să nu ne plângem de pe acum că peste 50 de ani România va fi un parc geriatric. Ne paște asta dacă nu ne trezim acum. Occidentului îi e sete de creiere și de forță de muncă cu bună calificare.

Dan Terteci

Te-ai împlinit după ce ai plecat din România?

Paul Gabor

Ce înseamnă a te împlini, Dan Terteci? Suntem subiectivi pe tema asta. Unii sunt împliniți când își mai adaugă un etaj la vilă. Eu mă simt normal într-o societate ce mă respectă pentru munca mea, îmi pot cumpăra o carte când doresc, pot ieși la un restaurant decent când îmi poftește inima, pot să fac vacanțe, pot să înot în ”apele” care-mi plac și pe care le-am căutat. Mă simt bine în viața mea. În orice moment poate fi loc de mai bine, dar nu-mi fac planuri, nu caut ținte și-mi păstrez suflul pentru a umbla mereu drept pe strada mea, printre vecinii mei, printre cei ce m-au primit.

Dan Terteci

Împlinirea înseamnă, pentru mine, modul în care parcurg drumul, nu destinația. Care e frica ta cea mai mare?

Paul Gabor

Mi-e teamă să mor nemulțumit de tot ce văd și de tot ce se întâmplă. Dar de ce ți-e frică, nu scapi. Mi-e teamă că nu ne vom da seama niciodată că suntem o societate-paiață, cinică, naivă, suntem niște monștri, pe alocuri, ce interpretează un rol extrem de serios pentru a-și camufla nebunia de care suferă.

Dan Terteci

Pesimistule!

Paul Gabor

Îmi cer scuze, prefer dușul rece oricărei supe reîncălzite.

Dan Terteci

Nu ai de ce să te scuzi, cred eu. Mă gândeam acum la un lucru, dacă situația este fără ieșire, e înțelept să ne mai agităm. Știi vorba aia: „unii, aflați în mlaștină, nu se pot abține să nu se agite”! Ce zici!?

Paul Gabor

Am ales să nu mă mai agit de foarte mulți ani, mi-am redus zbuciumul activ în momentul plecării din țară pentru că am simțit că-mi pocnește capul. Acum, de la distanță, răbufnesc uneori pentru că am nevoie de supape din când în când. De ce am ales plecarea și nu am dat din mâini? Pentru că am o viață, dar nimeni nu este atât de capacitat să-și bată joc de ea. Poate doar eu. Și am făcut alegerea.

Dan Terteci

Te-ai întoarce să construiești dacă ai avea ocazia!?

Paul Gabor

Depinde ce înseamnă ocazie. Depinde de câtă libertate ți se dă pentru a construi, de câte garduri trebuie să sari zilnic pentru a cosi iarba ta, pentru a face ordine în propria ogradă. Depinde foarte mult dacă cei de acasă te pot vedea ca un constructor și nu ca pe un infatuat ce vine să dea lecții de etică și morală. Sunt multe variabile în ecuația asta.

Dan Terteci

La ce te așteptai de la interviul ăsta?

Paul Gabor

La o discuție amicală, ceea ce cred că a fost pentru amândoi, la o descoperire reciprocă. Am răspuns invitației tale cu drag și fără să stau pe gânduri. Îți mulțumesc pentru timp și pentru interes.

Dan Terteci

Îmi dai papucii!?

Paul Gabor

Deloc.

Dan Terteci

Zgârcitule.

Paul Gabor

Nu, Dane. Am timp. Încă. Pentru orice mai ai pe trăgaci.

Dan Terteci

Ce ai fi vrut să te întreb?

Paul Gabor

Răspund spontaneității tale, nu aștept nimic precis.

Dan Terteci

Mă gândeam că poate ai vreun subiect pe care ții să ni-l dezvălui.

Paul Gabor

Sincer, nu. Nu am ”marfă” ascunsă.

Dan Terteci

Crezi c interesează pe cineva discuția noastră?

Paul Gabor

Presupun că printre amicii tăi pot fi oameni interesați și de alte ”oglinzi” decât cele pe care le au zilnic. Mi-ar plăcea să știu de ce.

Dan Terteci

Ce „de ce”!?

Paul Gabor

De ce ai m-ai luat țintă-piept?

Dan Terteci

Ah… pentru că așa am simțit, că ești un om mult mai deștept decât mine și îmi place să mă bag în seamă cu oamenii ăștia.

Paul Gabor

Exagerezi, Dane. Și ești amabil.

Dan Terteci

Îți mulțumesc, mă bag la editat și să-l arunc sus. Nu exagerez deloc.

Paul Gabor

Îl publici pe blogul tău?

Dan Terteci

Ambele.

Anunțuri