Bibicii

   Să nu credeți că veți fi urâți pentru ce ați făcut sau pentru ceea ce ar fi trebuit să faceți, am nenumărate motive să vă mulțumesc pentru că, privindu-vă în tăcere, atent, de foarte multe ori cu voluptatea șarpelui ce-și localizează prada, am putut să mă conving că nu aveți deloc ouă pentru bucata asta de istorie prin care treceți. Ați apărut mereu pe câte un val cu spume, mestecând tot felul de promisiuni, după care v-ați dat loviți în aripă. În ”Memorii” veți avea grijă să apăreți ca niște fecioare neprihănite călcate-n picioare, terfelite și mânjite mereu de cavalerii nedemni ai unui sistem pe care, vai, nu l-ați înțeles și care poartă, întotdeauna, vina. Ați avut mereu piepturile dezgolite și firele de păr în bătaia vântului, cauza dreaptă v-a fost ghid, iar insomniile cronice v-au perpelit mandatele. Săraci copii naivi cu vata de zahăr în băț, asta e poza în care vă simțiți comozi.

vuy

   Ați vrut, dar nu a fost posibil, sistemul a fost de fiecare dată crud ca un duh ce ieșea în fiecare noapte din lampă și vă bătea cu nuiaua peste cur, voi ați dorit numai binele oamenilor. Dar ce să vezi? Stafiile trecutului, mereu aceleași, v-au ținut de mâini și v-au umplut gurile cu discursuri pline de speranță. Am înțeles asta. De foarte mulți ani. Și de aceea nu v-am mai fost alături în nicio urnă. Mi-e greu să înțeleg cum de-i mai păcăliți pe ceilalți. Și cât se vor mai lăsa. Pentru că voi, bibicilor de proastă calitate umană, aveți în țeastă o singură idee: că mamele voastre v-au fătat cu pinteni, iar noi purtăm șei pe spinare.

Anunțuri