Hai, că se poate!

   Spuneam aseară că este vorba doar despre lașitate și pasivitate. Un sistem (aici, cel educațional) se schimbă doar dacă beneficiarii lui încep să deschidă gura, să arate cu degetul, să denunțe. Orice. Să denunțe orice amănunt ce nu li se pare conform cu starea de normalitate. Profesorii nu se vor mișca foarte mult pentru că nu-și vor arăta disprețul față de colegii cu derapaje, cei din inspectorate și minister vor sta mereu la căldură pe fotolii. Părinții sunt singurii ce pot face realmente ceva concret. Cum? Punând în scris ceea ce-i doare. ÎN SCRIS. Pentru că, futu-i mă-sa de treabă, verba volant. Nu sunt singurul tâmpit ce crede acest lucru. Am ales un comentariu și-l transform în status. Luați:

   ”Pentru mine e un subiect dureros. Am scris despre el, m-am implicat si m-am dezgustat in egala masura. Am facut si fac parte din parintii vocali (nu pe facebook si din taste) spre disperarea minunatilor din sistem. E foarte mult de vorbit si schimbat in invatamant. Si nu rezolvati aici. Sunt ong-uri care se lupta pentru drepturile copiilor si noi ca parinti stam si asteptam de-a gata. Nu este de vina doar sistemul. Cadrele didactice de azi nu sunt un produs al noului sistem bramburit. Cadrele de azi care iau 5 la titularizari, sunt oameni vechi care au ramas in sistem fara sa le pese de examene, oameni noi crescuti tot de cei vechi si rezultatul se vede. In copiii de acasa. Ai mei, ai tuturor. Eu am dat o scoala in judecata pentru discriminare si am castigat. Am fost chiar o premiera in domeniu. S-a mers pana la caz penal. Suntem deja dupa o lupta de doi ani. Si continua. Pentru ca sistemul de care ne plangem ne defineste. Suntem oameni de cacat cu educatie fix la fel. Ca parinti, profesori sau oficiali atat stim sa ne comportam. Sa nu mai fim ipocriti. Cand ajungi in comisie senatoriala ca partener de dialog cu Madam Andronescu, Catalin Croitoru si faimoasa Cristiana Anghel, cand oamenii aia platiti din banii tai te scuipa impreuna cu sindicatele din invatamant pentru ca ei isi impart un ciolan, cand esti jignit la asa nivel pentru ca „nu ai voie sa vorbesti in fata unui senator al Romaniei”, va spun sincer ca va schimbati pasivitatea. Nu ca as da eu dovada de pasivitate de felul meu. Momentul ala m-a facut sa realizez iar si definitiv, ca nu mai vreau sa tac. Lumea se schimba incepand de la noi. Eu am decis sa nu fiu profesor de lb romana si engleza intr-un sistem care m-ar fi frustrat din cauza conditiilor mizere. Am ramas cu scoala facuta pentru suflet si mi-am gasit drumul in viata catre o alta pasiune. Depinde de noi. Nu mai asteptati sa faca altcineva. Chiar daca azi sunteti stingheri si ceilalti tac. Fiti siguri ca o sa cresteti cei mai minunati copii, fiindu-le cea mai buna pilda in viata. Copilul meu creste stiind ca nedreptatea nu poate fi tolerata, ca educatia nu poate fi inlocuita de nimic si mai ales ii cresc aripi pentru ca eu cred in el. Va creste un rebel si un justitiar ca ma-sa, dar nu va creste cu o constiinta incarcata. Lumea in care traim nu e un loc periculos din cauza celor care fac rau ci din cauza celor care vad ce se intampla si nu fac nimic. Pasivitatea nu ne dezvolta, ne tine pe loc. Va doresc din suflet sa va faceti auzita vocea pe care o aveti. Pentru ca societatea in care traim ne obliga automat sa fim responsabili civic. Altfel am putea sa traim nepasatori pe coclauri. Hai sa nu mai fim Tara lui Papura Voda. Hai ca se poate.” – Gia Maria

Anunțuri