Ia varza, neamule! Autohtonă, zemoasă, plină de suc și vitamină, ia-o direct din mâna asta muncită din zori și până-n seară, ia-mi țelina, vecine, că-i profundă și nemuritoare ca rima lui Eminescu. La fel și pătrunjelul, mărarul, usturoiul și delicata boabă de fasole, sunt de la noi din brazdă și trebuie încurajat comerțul național. Nimic de zis până aici, că tot ne plâgem histrionic cu mucii în barbă că ne-au invadat turcii cu merele, ungurii cu găinile lor pline de hormoni și ne calcă în picioare carfururile și oșanurile.

   S-a burzuluit nea Gheorghe din cearșaf. Vrea să muște din harbuzul de Dăbuleni și, hop, Senatul a percutat pentru a-i sprijini aspirațiile tradițional-gastronomice: a ieșit la interval cu o propunere de lege prin care negustorii vor fi obligați să aibă în rafturi marfuri românești în proporție de cel puțin 51%. Mirobolant, nu? Mă gândesc uneori la mintea parlamentarului român, cum stă ea acolo, domolită, neurzicată. Deodată, în preajma alegerilor, sare frățioare de doi stânjeni și s-aprinde diabolic, se-ngurguțează ca zmeul din poveste și vine cu idei miraculoase în sprijinul poporului avid de dreptate. Neuronii politicianului se prind în horă și pun la cale tot felul de aberații.

   Sunt convins că e doar o idee tâmpită. Vor exista niște valuri, politicienii vor spune că sunt împiedicați să ajute nația să prospere și să consume sănătos, ”imperiile” hipermarketurilor se vor stropși și ele prin purtătorii de cuvânt și de comisioane, iar nea Gheorghe va vota cu partidul înjosit de capitaliști și de presa vândută, lipsită de fior gurmand mioritic. Pentru că noima e simplă: cu ce să-i mai prostim pe fraieri? Ar fi simplu acum să le arătăm că ne pasă și să propunem o lege ce nu va trece oricum, dar noi ne-am făcut datoria și am fost cu sufletul alături de dorința cetățeanului de a avea taraba plină cu produse românești. Ceea ce uită legislatorul e că facem parte din UE, ne-am angajat cu toții să respectăm politica comercială europeană fără crâcnire și nu e loc de întors atunci când vine cu șușanele de genul acesta. Pentru că varza de la Bruxelles va spune că nu e bine, iar tu, senator român, vei face pipi în pantalon și vei retrage propunerea de lege imediat.

   Punem pariu că nimeni nu l-a întrebat pe negustor dacă e posibil? Presupunând că vând delicatețuri din toată lumea, jambon, dulcețuri, mezeluri, brânzeturi din Europa, America și Asia, presupunând că mi-am deschis cu mari eforturi financiare un magazin specializat pe comerțul cu produse alimentare de peste hotare, vii tu acum, micule prost ce stai comod în fotoliu, și mă obligi să vând mălai de Slobozia odată cu spaghetele artizanale de Milano sau cu cârnații de Burgos? Ce fac cu stocul? Cum vând ca totul să fie bine? Ca pe vremuri când în librăriile comuniste se vindea Dickens la pachet cu cuvântările lui Ceaușescu? Cum ajuți financiar producătorii români, ai pregătit cumva subvenții pentru ei, ai planuri bine stabilite pentru a pune legea în practică? Sau pur și simplu dai din umeri și mergi pe lozinca ”unde-i lege, nu-i tocmeală”?

   Un sfat, dragă Mao: închide granițele, lasă-ne măcar gazul să vină pe țeavă ca să nu murim la iarnă și ieși din UE. Atunci îți vei putea lansa nonșalant ideile sulfuroase din tărtăcuță, vei fi liber, nu se va împotrivi nimeni fantomelor din capul tău pentru că românii, în general, dorm neclintiți. Dar mai întreabă-i și pe alții înainte, e posibil ca scutul ăla de la Deveselu să te pocnească cu mujdeiul peste ochi.

”Academia Cațavencu” print 19 oct. 2015