Muguri de comuniști

   N-are cum să-ți fie bine când vezi că leprele se simt comod în orice fel de regim, mai ales în cele cu iz totalitar vopsite cu guașe democratice. O silă diogenică îți cade prin mațe atunci când vlăstarele acestor neprihănite jigodii sunt și ele instalate-n posturi pentru a duce afacerile familiei și sistemului mai departe. Sunt peste tot, în toate partidele, în organizații și asociații, în patriarhii, în bănci, în firme de stat, prin multinaționale, au împânzit serviciile, poliția, armata și redacțiile de știri, primăriile, prefecturile, ministerele și parlamentul. Sunt pretutindeni, dacă rotești capul este imposibil să nu dai peste vreun vlăstar din ăsta, cu părinții aflați prin fostul partid de tătuci, securiști blazați, obosiți în bine și dedați la rele, ce au gura plină de povețe să ne ajungă pe câteva cincinale de-acum încolo.

   Ăștia conduc acum, să nu avem iluzii. Ăștia decid cine, cum și când trebuie să vorbească, să scrie rapoarte și pe ce ton să o facă, lacheii ăștia hotărăsc dacă protestele sau grevele foamei intră pe sticlă la ore de audiență, ăștia acaparează până și camerele de supraveghere de pe bulevard, steluțele de pe umeri, coșurile de gunoi și hârtia igienică din căcătoarea publică de la metrou. Fără ei nu poți schimba o lege, e imposibil să scrii sau să vorbești pentru că dețin până și armata postacilor hămesiți de foame, ce vine imediat și te pleznește peste moacă cu etichete inverosimile.

   Mugurii ăștia de comuniști și de turnători isterici ar trebui să dispară imediat. Ar fi bine ca oamenii ce mai au încă neuroni activi, să-i localizeze și să-i marginalizeze acolo unde se află. Puneți-le un muc în cana de cafea, să vadă și ei cum e să fii tratat cu scârbă.

Anunțuri