Junghiuri și statistici

   Uneori, din lipsă de subiecte sau din dorința de a pune în rezervă anumite teme, presa scoate pe tapet părerile de rău ale populației luate de prin statistici și rapoarte ale ong-urilor. Cică populația îmbătrânește și în câteva decenii vom fi pretutindeni numai moși și babe.

   Pe cei din Europa occidentală îi mai pot înțelege, o duc bine, huzuresc foarte mulți dintre ei și – nu-i așa? – s-au dedat desfrâului fără să mai țină cont de propășirea speciei. Mai ales că sunt niște bicisnici atinși de aripa neiertătoare a ateismului și au devenit sclavii consumerismului compulsiv. Cum să mai faci copii când ești ocupat doar de bunăstarea personală? Ha?

   În România e puțin diferit, jalea e mare și lacrimile de crocodil curg pe obrajii nației. Îmbătrânim, ne-au plecat tinerii afară, satele sunt părăsite și stau la poartă doar bătrâni și plozi ce vor pleca și ei prin italii și spanii după ce părinții își vor cimenta un rost pe-acolo. Nu sunt fonduri, nu se fac investiții, nu se produce nimic, se vinde totul și se fură, ne călăresc străinii și ne bagă capul în jug, nu vor mai fi bani de pensii, etc. Cam ăsta e discursul rostogolit periodic prin media.

   Acum întreb și eu, că m-am trezit de-a binelea: păi cine-o fi responsabil pentru toată paranghelia asta? Nu sunt vinovați cei ce ne conduc, drăguții de ei? Nu i-am votat noi, adulții cu mintea în cap, cei care plâng acum de sar cămeșile de pe ei? Nu-i ținem noi în brațe și le autorizăm abuzurile fără să crâcnim, fără să ripostăm, fără să ieșim în stradă atunci când fură nestigheriți? Oare nu din cauza lor și-a noastră se întâmplă toate astea? Dacă nu ne-a fost milă de ăștia ce-au plecat și de copiii lor, acum ne inundă grija de bătrânețile ce vin și ne freacă interesul de natalitate…

   Pot fi cinic? Sau mai blajin, realist? Tânguirile astea mă lasă rece…

Anunțuri