Imperativul conștiinței din stradă

   Înduioșarea colectivă trebuie să înceteze, lăsați doar familiile să-și plângă morții. E în natura omului, nu putem pune bariere în sufletele lor.

   Din acest moment trebuie gândit și reacționat. Dur, la rece, în gura mare, pentru a ajunge mesajul acolo unde trebuie să ajungă. Să terminăm cu smiorcăiala socială-n pumni. Morții din club vor ca vinovații să plătească, au ars acolo și a luat naștere un val de repulsie. Sunt convins că nu-i încălzesc florile, lumânările sau lamentările noastre. Nu, toți cei ce-au intrat în club și n-au mai ieșit cu carnea pe ei, ar dori să știe cine a permis ca nenorocirea să se întâmple.

   Știm cu toții care este adevărul: lanțul de corupție instituționalizată permite ca oamenii să fie călcați în picioare. Se dorește mai mult ca niciodată altceva, se aude din ce în ce mai tare vocea străzii. Lumea va ieși, desigur. Dar e nevoie de exemple curate ce pot fi urmate. Dacă în stradă vor apărea politicieni, televiziuni ce vor încerca să manipuleze, indivizi ce vor dori deturnarea mesajului, totul va fi degeaba.

   Îi rog pe toți cei care sunt într-un fel sau altul formatori de opinie, pe jurnaliștii cu coloana vertebrală țeapănă, să iasă în stradă. Oamenii vor să depoziteze încrederea lor în cineva. Tăcerea nu e bună în aceste zile, este mai dăunătoare ca oricând și ne va costa scump orice silabă oprită printre măsele.

   Morții au creat mișcarea prielnică valului. Să nu-i dezamăgim, chiar dacă par liniștiți și avem senzația că nu ne mai aud.

”Academia Cațavencu” online 3 nov. 2015

Anunțuri