După tragedia de la Club Colectiv, grija profesorilor de religie de la Colegiul ”A.D. Xenopol” din București este să explice elevilor cum e cu muzica rock și influențele satanice, distribuind aceste pagini. La orele de religie, elevii învață despre ”satanicii” Eminem, Mick Jagger, Lady Gaga și Beatles. Vă rog, printre proteste de stradă și lozinci anti-politicieni, să citiți și să vă cruciți. Cu asta se ocupă învățământul de azi. Știu, de mâine va fi război la ore. Rock’n’roll. Aștept vești despre orice gen de reacție negativă din partea colectivului didactic.

   Materialul integral (click imagine)

   După publicarea materialului pe facebook, presa centrală s-a interesat și a preluat cazul – România TV, Digi24 TV, România Liberă, ProTV, Adevărul (foto).

   Am primit invitația d-nei Mihaela Iacoban, directoarea Colegiului ”A.D. Xenopol” din București, pentru a ne întâlni, împreună cu elevii desigur, la o dată pe care o vom stabili împreună. Cum vacanțele mi le petrec de regulă în țară, presupun că aprilie 2016 va fi perioada în care va fi posibilă această reuniune. E un semnal foarte bun pentru mine, dialogul a fost mereu forma ideală de a epuiza conflictele de orice natură. Mă bucur enorm, cineva mă va pune din nou în bancă.

   Nu există tensiuni, convorbirea a fost extrem de decentă și civilizată. Personal, sunt nerăbdător să ajung din nou în clasă.

   Actualizare 18.12.2015 – Întâlnirea va avea loc pe data de 21 aprilie 2016 la Colegiul A.D. Xenopol din București. A rămas să stabilim ora și o voi anunța aici.

   Actualizare 30.03.2016 – Ne vedem joi, 21 aprilie 2016 la ora 12.00, în sala de festivități a Colegiului ”A.D. Xenopol” din București. Adresa: str. Traian 165, sect.2, București. Telefon – 021 320 57 19 – secretariat. Intrarea este liberă. Contăm pe o discuție deschisă despre problemele din învățământ, având ca punct de plecare incidentul descris în articolul de mai sus. Oricine poate asista și participa la discuții.

    Actualizare 17.05.2016 – Ca o concluzie, am scris următoarele pe facebook:

   ”Nu știu cât de relevante sunt gândurile despre vacanța pe care mi-am petrecut-o în țară, despre oamenii pe care i-am cunoscut și despre cei pe care i-am revăzut, îmi este greu să cataloghez dacă, în ansamblu, a fost o reușită sau nu – pare absurd, nu-i așa? – sau dacă merită să obosesc și să condamn pe cineva să-mi parcurgă senzațiile. Timpul liber face parte din viața privată, dar am câteodată nevoie de acel feedback ce-mi îngăduie să realizez că nu bat câmpii. Și turnesolul e aici, l-am dezvoltat în ultima vreme alături de voi.

   Din categoria ”mișto, frumos, pozitiv, nota 10, etc.” fac parte oamenii pe care am reușit să-i cunosc după o îndelungată ”relație” online, persoane cu care am construit, alături de care am pus umărul, atât cât m-am priceput și am rezistat, prietenii vechi și copiii cu care am reușit să mă întâlnesc datorită deschiderii fantastice de care au dat dovadă câțiva profesori din București și Galați.

   Am rămas plăcut surprins de gestul d-nei Mihaela Iacoban, directoarea Colegiului ”A.D. Xenopol” din București, care m-a invitat pe 21 aprilie la o discuție cu elevii, părinții și profesorii, ca urmare a unui articol publicat la câteva zile după evenimentele din Club Colectiv – https://paulgabor.com/…/satanicii-de-la-colegiul-a-d-xenop…/. S-a discutat despre erori și am ajuns cu toții la concluzia că momentul în care un profesor de religie a vorbit despre rădăcinile ”satanice” ale muzicii rock nu a fost foarte bine ales. Telefoanele la clasă, cele 3 tabere – elevi, părinți, profesori – și conflictele permanente dintre ele, lipsa de comunicare și impresia că dreptatea se află doar într-o singură parte, au fost teme care au venit de la sine pe parcursul întâlnirii. Case closed, cum ar spune un clasic în uniformă.

   Profesorii Oana N Botezatu și Goldu Corneliu de la Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” din Galați, precum și Doru Căstăian, profesor la Liceul de Artă ”Dimitrie Cuclin”, tot din Galați, mi-au oferit încrederea lor și m-au invitat să le vorbesc elevilor despre mass-media, libertatea de expresie, manipulare, șansele de a practica un jurnalism liber, lipsit de compromisuri și intervenții, am reușit în trei ore și în trei locuri diferite să iau contact cu tot ceea ce avem în acest moment mai frumos și mai lipsit de prejudecăți: copiii. Le mulțumesc tuturor pentru șansa avută și îmi face plăcere să cred că m-am ridicat la nivelul așteptărilor.

   Din aceeași gamă, nebunii frumoși, fac parte și foștii colegi de radio cu care am reușit să mă întâlnesc Doru Florescu (mi-e indiferent de ce scrie în buletin, Florescu rămâi), Dan-Cătălin Predescu, Ema Turcu, Laura Constantinescu, George Neamu (da, Neamu, cel care nu a încetat să fie un ghimpe în coastă), Cezar Oană și Dănuţ Lungu. Alături de ultimii doi din listă am adus aproape bătrânul Radio Galați și le mulțumesc pentru invitația în emisiune și pentru ”caseta martor”.

   Există și o a doua categorie de care nu aș fi dorit să amintesc și nu aș vrea să dau nume: cei care se încadrează aici sunt micii despoți cu doctorate, filfizonii care cerșesc în mod mizerabil respect și bagă pumnul în gură celor care doresc să vorbească, celor care au o opinie și nu au probleme în a și-o exprima, sunt falsele monumente de pedagogie cu gurița fină și toc subțire la pantof. Aceste personaje lejere, fără esență, doar cu iz, stau încă în fața copiilor și practică o militărie josnică, perfidă, bazată pe șantaj emoțional și pe un sistem de pile și relații care le acoperă comportamentul.”