Paris, 13-15 noiembrie

   1. Sunt de prisos comentariile la cald, statisticile, abacul cu morții din Franța. Am cerut mereu, la rece, să gândim: a crede ca orbul, învăluiți într-o veritabilă demență dogmatică, nu poate duce decât la crimă. Fundamentalismul religios, indiferent din ce colț al lumii provine, este un pericol teribil pentru orice ființă decentă și rațională.

   2. Cauze? Suntem educați să luăm cât mai mult de la celălalt, să cucerim mai repede și să dominăm eficient vecinul. Metoda nu contează, trebuie doar ca bocancul să se așeze implacabil pe beregată. Am uitat un lucru fundamental – zeul la care mă-nchin e mai bun decât al tău. În caz contrar, orice discuție e inutilă.

   3. Mănânci mult, ești gras ca un porc? Reduci haleul, nu mai bagi mâna până la cot după costița din oala cu fasole. Te urci pe bandă și dai niște kile jos. Bei de spargi, te doare ficatul? Treci pe Borsec. Fumezi ca un netot, ai smoală-n plămâni? Suge niște semințe și aruncă mahoarca. Elimină cauza.

   Terorism. Crime. Gloanțe. Incendii. Avioane. Nu ne interesează cine-i finanțează, cine e în spatele lor, cine naiba profită de atmosfera generală de groază ce s-a instalat peste tot în lume? Nu. Omul, ca oaia, merge cu ochii în fundul celui din față.

   Ce cauze, dom’le? Ne aruncăm flegme reciproc, ca la ușa cortului. Asta se întâmplă acum, suntem atât de isterici încât am rămas fără batiste. Își trage fiecare nasul mai cu spor și slobozește jetul către dușmanul ideologic. Au reușit, ne-au transformat în cete de glumeți. Nu mai e nevoie să ne dirijeze, ne rătăcim și singuri.

bataclan

   4. Nea Hollande, meștere, ia matale exemplu de la mahării de pe Dâmbovița: ăștia când vor să rezolve ceva, bagă pe neveu o Ordonanță de Urgență la 12 noaptea și s-a finisat cazul.

   5. Măi, nu se poate, bag samă că și francezii aveau nevoie de un guvern de specialiști. Să-i pună repejor, altfel îi aduce Marie Le Pen pe toți.

   6. Cu tot dragul și limpezimea de care dau dovadă la ora asta, haideți să ne revenim. Francezii știu să-și poarte de grijă. Arșii, miniștrii ce stau să vină, dosarele penale ce nu se deschid, întrebările ce nu se pun, hahalerele din politica noastră? Să nu uităm, zic. E bine cu plânsul, dar mai pe moșie. Cu tot respectul. Ok?

   7. Ești un stat civilizat, membru UE, te afli de foarte mulți ani de zile în atenția terorismului islamic, există amenințări pe care serviciile de inteligență le raportează frecvent, știi că sute de cetățeni colaborează sub o formă sau alta cu mișcările radicale anti-occidentale. Îi ai pe liste. Nu faci nimic? Nu îi expulzezi, nu umpli pușcăriile cu ei, nu faci legi pentru ca aceste relații nocive să înceteze?

   Când atacurile criminale au devenit o plagă pentru lumea civilizată, consider că discuțiile despre drepturile teroriștilor sunt cel puțin nelalocul lor. Colaborezi, te antrenezi, faci propagandă? Pleci de pe teritoriul meu sau înfunzi pușcăria ani de zile. Există sute de milioane de oameni ale căror drepturi fundamentale sunt călcate zilnic în picioare: la muncă, la hrană, la o locuință decentă, la viitorul copiilor lor, etc. Am devenit meschini, inconștient, foarte mulți dintre noi. Ipocrizia guvernelor lasă urme în mentalul colectiv.

   Poate că lucrurile ar fi stat altfel dacă atacurile s-ar fi produs asupra vilelor de lux ale politicienilor, asupra parlamentelor, guvernelor, sediilor insituțiilor europene. Dar nu, demenții atacă baruri, discoteci, avioane cu civili, cartiere ale oamenilor simpli. Iar cei de sus nu au contact cu această lume. Nu-i atinge suflul exploziilor, nici glontele. Cum să nu te gândești că toată această atmosferă convine cuiva?

Anunțuri