Mălaiul lui Gâgă și blecfraidaiul postdecembrist

   În fiecare dintre noi respiră un Gâgă schimonosit ce face eforturi supraomenești să nu moară. Este creatura ce se zbate mereu să apuce cu mânuțele tot ce-i iese în cale, indiferent că-i sfârcul țâței ce-o hrănește sau că vrea să cumpere o butelie cu discount. Plutește interstițal, haotic, atunci când apar reducerile și vânează tot ce mișcă printre rafturi: motocei, răzătoare de morcovi, capace de closet, sperietori de gândaci, aparate de fitness, clame de păr, cârlige de rufe, bețe pentru urechi, spray-uri de bocanci și mopuri colorate. Apetența tradițională pentru cămara îndestulată îl împinge pe Gâgă să pândească orice ofertă ca pe o pomană divină, coborâtă din ceruri pentru a-i satisface pântecul în doi timpi și trei mișcări.

   Înclinația genetică de a fi pupați pe portofel ne cauzează orbire de fiecare dată când se apropie câte o sărbătoare și magazinele mimează reduceri. De la Moș Crăciun și ziua inimioarelor din februarie, umplerea ciorapilor de pe șemineu, fugăritul iepurașului și căutatul de ouă prin iarbă, până la migrația abisală printre policioare și case de marcat cu ocazia nebuniei numită Black Friday. Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să cumpăr când mi se spune că e bine o fac. De ce am nevoie de o cratiță sau de o altă tastatură exact atunci când comercianții mă anunță prin campanii și lozinci că acum e momentul propice? Nu am percutat niciodată la bici sau la ordin, la degetul înfipt în ochi sau la clipirea perfidă a spotului publicitar. Așa cum ni s-au creat Raiul și Iadul ca formă de consolare în fața fricii de moarte (Irvin Yalom), la fel au reușit să danseze prin interiorul creierului nostru și au construit nevoi pe care le acoperim la comandă: arome noi în casă, croieli avangardiste, rujuri, marmelade, sucuri, anvelope, raze anti-celulită, periuțe electrice pentru dantură, ceară pentru mașini și plite de ceramică.

P1010834

   Indiferent că amintim de criza financiară din 1869 în SUA sau de startul sezonului de cumpărături de iarnă, numele de Black Friday s-a impus peste tot, isteric, oferind iluzia unor extraordinare gheșefturi pentru omul de rând. Știm că prețurile se umflă cu câteva săptămâni înainte pentru a fi scăzute artificial în ziua X, dar nu ne pasă. Ne împingem cu fețele în vitrinele magazinelor dis-de-dimineață, așteptând înfrigurați să apucăm cu dinții un costum de haine sau un fier de călcat. Imagini jalnice, oameni fremătând la cozi interminabile, călcând-se în picioare pentru un preș cu ciucuri sau pentru o navetă de bere aproape expirată, adevărate ”intifade” în fața pachetelor de margarină și a umerașilor cu sutiene de dantelă, a televizoarelor cu ecran de led și a gadget-urilor ce vor fi uitate prin sertare după numai câteva luni de folosință. Chiloțăreală masivă, suntem participanți emoționali la coridele comerțului cu ridicata organizat de giganții pieței. Dorința vulcanică de a achiziționa papiota cu ață la ”numai” 25 de roni, când ea e scoasă din China la doar 2, ne aruncă în îmbulzeala patologică a târgovețului modern.

   Gâgă și-a părăsit ceaunul cu mălai și a îmbrățișat feciorelnic punga cu polentă, a rupt furios ața cu care tăia mămăliga pe fundul de lemn și savurează acum snacks-uri de porumb cu aromă de Tijuana. Șoseta de lână nu-l mai ferește de iarna Bărăganului, e nevoie stringentă de izmenele de Gore-Tex pe care i le vinde fotomodela sexy din calupul cu reclame. Iar țața Leana coase fericită flanelele cumpărate la 2X1 din supermarket.

 ”Academia Cațavencu” print 30 nov. 2015

Anunțuri