Brăila, 2015. Cine șterge la fund și cine se șterge la gură?

   Nu pot face mai mult decât să-mi transform blogul în gazdă ori de câte ori pot, în gazda unor cazuri ce ridică pielea de om și cauzează spume la gură oricărei ființe normale de pe lumea asta. Ești mamă și te zbați zilnic cu boala unui copil, ai drepturi pe care societatea în care trăiești ți le oferă prin lege, dar îți sunt călcate în picioare de nesimțirea statului care ar trebui să aibă grijă de tine.

   Am convingerea uneori că ne batem joc cu bună-știință de persoanele cu handicap și de cei care le îngrijesc, toanele celor care se fâțâie prin instituții sunt interminabile, ești dus de colo-colo, amânat, frecat pe la diferite uși, umilit și pus în așteptare cu copilul în brațe, pe nimeni nu interesează. Drepturile au ajuns un muc pe caldarâm și orice trecător îl poate strivi cu talpa pantofului.

   O mamă din Brăila își reclamă drepturile pe care le poate avea în mod automat în oricare alt județ al țării. La Brăila există alt ritm: al șpăgii care-l încetinește și-l aduce către congelare, nimeni nu mai dorește să semneze nimic, Casa Națională de Pensii și Plăți a devenit o strană în fața căreia trebuie să îngenunchezi și să-i pupi scările pe care urcă, zilnic, funcționarii gomoși.

   <<Mă numesc Ecaterina Marin, din Brăila, sunt mama unei fetițe de 18 ani, născută din sarcină gemelară, cu sindrom genetic Cornelia de Lange. De aproape 19 ani schimb scutece de unica folosinta, in prezent de adult, fata bea din biberon si nu e capabilă să mestece mancarea. Nu sta în picioare, nu merge, nu vorbeste si nu are discernamant, are epilepsie si convulsii pentru care ii dau tratament permament, nu e capabila sa-si faca necesitatile fiziologice, necesitand clisma. In prezent are CERTIFICAT DE HANDICAP GRAV PERMANENT CONGENITAL si o indemnizatie de handicap de 340 lei. Am aflat ca legea le da dreptul celor deveniti adulti sa solicite pensie de invaliditate. Casa Nationala de Pensii si Plati Braila a incheiat contracte de asigurat cu aceste persoane până anul acesta, când au fost arestate pentru șpagă doctorițele care eliberau Certificate de Handicap și Decizii medicale privind capacitatea de munca pentru persoane sănătoase in functie de ,,contributie”. Acum sunt eliberate, si culmea, vor locurile de muncă înapoi, unele chiar le-au obtinut. Din luna aprilie am solicitat incheierea unui contract de asigurat pentru fata devenita adult. Am primit clar refuz. Nu mai sunt locuri disponibile.

   Prin Decizia 680 din 9 august 2012, Curtea Constitutionala a decis ca persoanele care depun la casele de pensii dosarele pentru primirea pensiei de invaliditate nu mai trebuie sa faca dovada vechimii in munca, eliminind din Legea 263/2011, privind sistemul public de pensii, articolul care stabilea stagiul minim de cotizare in raport cu varsta. Decizia a fost luata dupa ce un clujean a depus la Curtea Constitutionala o contestatie care se referea la neconstitutionalitatea acestui articol din Legea Pensiilor, argumentul petentului fiind ca respectivul articol de lege este discriminatoriu.

   Decizia Curtii Constitutionale (680/2012) si a Legii 37/2013 care modifica Legea pensiilor (263/2010) orice persoana cu dizabilitati gr. 1 si 2, (posibil si 3) care au doar indemnizatie de handicap, pot primi acum, pe langa indemnizatia de handicap si de insotitor si pensie de invaliditate, chiar daca nu a muncit nici-o zi.

   Asadar, fiica mea, cu Decizie Medicală cu Grad de Invaliditate 1 cu insotitor si incapacitate de munca si autoingrijire aparute de la nastere nu are dreptul la o pensie de invaliditate, deoarece la Braila nu se doreste incheierea contractului de asigurat cu astfel de ,,specii”. Teoretic ar trebui sa ma mut cu fata in alt oras unde acest drept este respectat, pentru ca am aflat ca multi, in aceeasi situatie, nu cunosc acest drept la o viata decenta, asa amara cum este. Este inuman ca eu, ca mama, sa umblu cu fata pe brate pe la diferite institutii, o fata adult in pampers, care tipa si are agitatie motorie, in timp ce ,,doamnele” elegante din ministere le hotarasc soarta. Nu doresc nimanui sa treaca prin umilintele indurate de mine ca mama, in dorinta de a mentine in viata si fara neajunsuri un suflet chinuit de boala. Astept de doua luni raspuns la memoriile facute in scris catre CNPP Bucuresti – B2950/9.11.2015, Ministerul Muncii – 33588/29.10.2015 si Presedintie – 25388/5.10.2015. Raspunsul primit prin e-mail  pana acum doar de la CNPP Brăila (27/11/2015) este SOCANT: 

   – Conform art. 1171 şi 1174 alin.(3) din Codul civil, contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. Contractul este solemn atunci când valabilitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalităţi prevăzute de lege. În conformitate cu prevederile art. 1169 din Codul civil, părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

   – Aşadar, factorul primordial al încheierii contractului este acordul de voinţă al părţilor.Potrivit prevederilor Codului civil, unele dintre condițiile de fond, esențiale și generale pentru validitatea unui act juridic sunt consimțământul, respectiv manifestarea hotărârii de a încheia actul juridic civil, de a se obliga juridicește și capacitatea de a contracta și anume, la momentul încheierii actului juridic părțile au aptitudinea de a-și asuma drepturile și obligațiile care izvorăsc din contract.

   În sistemul public de pensii, bazat pe principiul contributivităţii, dreptul la pensie se dobândeşte în virtutea contribuţiilor de asigurări sociale datorate/achitate de persoane. Per a contrario contribuind la sistemul public de pensii, persoanele în cauză işi asigură dreptul de a beneficia, la momentul la care intervine riscul bătrâneţii sau al invalidităţii, de una din prestaţiile reglementate de lege. De altfel, pensiile reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor asigurate ca urmare a bătrâneţii, invalidităţii sau decesului.

   – Pe calea unei logice interpretări se poate uşor constata din întreaga filosofie a sistemului public de pensii că plata contribuţiilor de asigurări sociale naşte dreptul la obţinerea unei prestaţii şi nu invers. În cazul acordării unei pensii de invaliditate pentru care legea prevede un stagiu de cotizare, realizarea acestuia trebuie să fie anterioară apariţiei riscului, respectiv pierderea capacităţii de muncă constatată printr-o decizie medicală asupra capacităţii de muncă. Aflându-ne în situaţia unei asigurări contractuale (facultative), asiguratorul are obligaţia evaluării riscului ce s-ar produce ca urmare a acceptării încheierii actului juridic în discuţie. Cu alte cuvinte, manifestarea voinţei unei persoane de a încheia un contract de asigurare socială trebuie să vizeze o cauză licită şi morală. În plus, acordul de voinţă pentru încheierea actului nu poate fi altceva decât întâlnirea concordantă a celor două voinţe individuale (asiguratorul şi asiguratul), iar contractul nu poate fi încheiat cu efecte retroactive.

   Cu consideratie,

   Directia Comunicare si Relatii Publice – CNPP Brăila >>

Știu de la d-na Ecaterina Marin că în Brăila se află mai multe familii în aceeași situație. Nimeni nu se mișcă, pe nimeni nu interesează. ”In toata tara se poate plati o contributie si cu Decizia medicala pot obtine pensie de invaliditate. In Braila, nu. Fata mea s-a nascut cu invaliditate permanenta, nu va putea munci vreodata. Cum ar putea contribui la pensii daca nu prin contributie voluntara? Este clar DISCRIMINARE si bataie de joc la adresa celor ce-si ingrijesc copiii! Nu este vina nimanui ca s-au nascut asa, nici un test nu confirma 100% ca un fat ar fi bolnav.” – mai scrie d-na Marin.

   De ceva vreme public tot felul de cazuri. Am observat că lucrurile se mai ”mișcă” dacă cei afectați sunt din București sau dacă presa centrală este interesată de caz. Provincia încă hibernează, acolo puterea lui ”lasă-mă, frățioare, nu mă deranja cu prostii” este încă mult prea mare. Cei din provincie par încă locuitorii unor sate unde toată lumea cunoaște pe toată lumea și nimeni nu vrea să sâcâie vecinul nici măcar cu o întrebare.

   În timpul ăsta, oamenii de lângă noi, poate chiar vecinul de la două case mai încolo, trăiesc adevărate drame. Comozi, la căldurică, cu șprițul în nas și cu șoricul pe cuțit, lălăim fiecare pe limba lui.

   Dar nu se știe niciodată când vei cădea din pat, te vei lovi la țeastă și vei plânge după cineva care să te șteargă și pe tine la fund.

   Sărbători fericite, ca să zic așa…

   Actualizare, 14 decembrie 2015 – Avem semnale că presa brăileană este interesată, deci cazul va lua amploarea necesară pentru a ajunge la cei care pot să-l rezolve. Vasile Varga și Simona Drăghincescu, personaje publice din Brăila, au intrat deja în contact cu d-na Marin și și-au oferit sprijinul. Aștept noutăți.

   Actualizare, 17 decembrie 2015 – Antena 1 Brăila a realizat un material care va fi difuzat în curând la Observator. Deputatul PNL de Brăila Vasile Varga a formulat o interpelare către Min. Muncii.

   Actualizare, miercuri 3 feb. 2016

   Pe data de 28 ianuarie 2016 am publicat pe facebook următorul text-mesaj la adresa directorului Casei de Pensii Brăila și am trimis e-mail către instituția pe care o conduce pentru a fi sigur că-l citește:

   ”Domnule Sorin Enache, sunteți directorul Casei de Pensii din Brăila din 2005, economist, profesor, autor de cărți, broker și un om deschis dialogului căruia nu-i place minciuna, așa cum afirmați în urmă cu câțiva ani într-un interviu acordat ”Adevărul” din 26.02.2010 – citez: ”Nu-mi place minciuna. Eu sunt un om care mereu a plecat de la ideea că interlocutorul meu este la fel de deschis ca şi mine. Când persoana din faţa mea mă minte nu mai avem ce să ne spunem, nu mai poate să existe dialog între noi”.

   În virtutea acestor calități, am o mare rugăminte pe care o voi exprima public. După multe încercări și drumuri pe holurile instituției pe care o conduceți, doamna Ecaterina Marin a reușit să obțină o audiență pentru a vă prezenta situația în care se află, luni 1.02.2016 la ora 10.00, așa cum i-ați promis. Cazul dânsei este cunoscut, eu însumi am încercat pe căile de care dispun să-l mențin în atenția publicului. Vă puteți documenta simplu, printr-un click pe link-ul din subsolul postării. V-aș ruga să-i acordați atenția pe care o merită și să încercați pe cât posibil să-i oferiți o soluție legală. D-na Marin va aduce cu dânsa toate documentele necesare, exemple și din alte județe prin care vă va demonstra că este sprijinită de lege și vă va pune la dispoziție tot ce aveți nevoie pentru a-i oferi un răspuns.

   De ce mi-am permis acest apel public? Pur și simplu pentru că încă mai sper în coerența unui funcționar ce-și face datoria față de cetățeni.

   Iar acum, fără nici o legătură cu persoana dvs., amintindu-ne cu toții realitatea în care trăim, având libertatea unor considerații proprii, le voi înșirui cu o doză de nostalgie pe care nu aș mai fi vrut să o am:

– În orașele mici oamenii se cunosc și ezită să se ”încurce” între ei,
– Presa din provincie nu își introduce nasul în cazuri fără ”audiență”,
– Cunosc, la fel de bine ca mulți dintre noi, cum se ”așează” și se ”împart” dregătoriile.

   Vă asigur de totala mea considerație și sper că d-na Marin va putea găsi un partener de dialog binevoitor. Voi rămâne atent, împreună cu alți prieteni din presă, la desfășurarea în continuare a acestui caz și îi rog pe cei care mă pot ajuta ca mesajul să ajungă la dvs., să o facă. Brăilenii, în special, pot ajuta printr-un simplu share.”

   Luni, 1 feb. 2016, d-na Marin a fost în audiență și i-a înmânat directorului CNP Brăila documentele care atestă faptul că mai există cazuri identice și au avut, din cele spuse de d-na Marin, un dialog decent și extrem de constructiv. Dl. Enache a promis că va face demersurile necesare la CNP București și că se va încerca soluționarea cât mai rapidă a problemei.

   D-le director, dați-mi voie să vă felicit pentru amabilitate și sper să găsiți soluția. Dar mai am ceva de adăugat. Ați afirmat la un moment dat în dialogul cu d-na Marin că încerc să vă perii prin e-mailul trimis și că, în ciuda acestui fapt, vă simțiți amenințat de mesajul meu.

   Vă ajut să vă limpeziți senzațiile, d-le Enache:

   1. Caracterul nu-mi permite să perii pe nimeni, nu veți beneficia de acest lux din partea mea. Nu sunt aspirator de scame, nici nu obișnuiesc să cer favoruri direct sau indirect. Obișnuiți-vă că mai sunt și astfel de oameni, aveți o vârstă la care încă mai puteți realiza acest lucru.

   2. Nu v-am amenințat nici o clipă. Sunt destul de lucid pentru a nu face greșeli de acest gen. Ceea ce fac este presiune publică asupra unei instituții pe care aș dori să o văd făcându-și treaba în depline condiții de legalitate și respect pentru cetățean. Nu faceți eroarea de a-mi pune în gură lucruri pe care nu le-am afirmat. Gestul meu public este doar o încercare de a ajuta o familie pe care statul – adică și dvs. – a neglijat-o și continuă să o facă cu nonșalanță.

   3. Vă rog, faceți efortul de a avea proprietatea termenilor folosiți. Este în avantajul tuturor.

   Sunt un tip consecvent și voi urmări situația d-nei Marin până la rezolvarea sa. Chiar și în instanță dacă va fi cazul.

   Materialul a fost preluat și de ”Puterea”. Mulțumesc, Robert Veress.

    Mai multe amănunte și AICI.

Anunțuri