Șpagă de 8000 de euro pentru un post de asistentă medicală

   Un simplu dialog în privat îți aduce aminte că mizeria este omniprezentă și că, oricât ne-ar plăcea să fie altfel, ne va fi foarte greu să dăm peste cap un sistem care s-a întins peste tot, de la dispensarele sătești până la instituțiile centrale, de la nea Ghiță – portarul de la cimitir și până la ministrul ce-și plagiază doctoratele și mai apoi se șterge le fund cu pretențiile plebei. Deseori sunt rugat să distribui inițiative ce pot ajuta oamenii și o fac aproape fără crâcnire. Cred în inima bună a celor ce vor să întindă o mână pentru a alina nenorocirea celui căzut. Nu mă costă nimic.

   Se iscă dialoguri, cunoști oameni și le afli ofurile cele mai adânci. Ai vrea în acel moment un tirbușon special pentru a le scoate rapid la suprafață, dar nu-l găsești. În sufletul celui cu care stai de vorbă se află parcă un melc congelat ce nu vrea să iasă la căldură. Cu Ioana discutam despre arșii de la Colectiv și am ajuns la șpăgile din Sănătate, la ce nivel mai sunt tarifele pentru posturile de asistentă medicală, întâmplător într-un spital normal dintr-un oraș mic, reședință de județ.

   Nu e prima oară când mi se întoarce stomacul pe dos. De ciudă, de neputință. Că nu avem tăria de a spune mai multe și că am ales, inconștient, să stăm aplecați. De parcă din pământ ne-ar veni soluțiile. De parcă viitorul copiilor noștri, ai voștri și ai Ioanei, ar depinde de cât de aproape stăm cu frunțile de firul ierbii.

   ”- Ioana: Sistemul este prost. Cand a fost nevoie de sange Rh negativ, AB IV, si am vorbit la ”Transfuzii” mi-au spus clar ca sangele meu nu va ajunge la Bucuresti, la Catalin Ilnitchi. Si n-am vrut sa mi-l dau aiurea. Din pacate, n-am cu ce altceva sa-i ajut. Nu sunt bugetara, lucrez la privat si ma plateste seful. Ca sa stii! Postul de asistenta medicala in spitalul din oras COSTA 8000 de euro. Salariile bugetarilor din sanatate s-au mai marit si ele, de aceea au crescut, probabil, și spagile. 

   – Am putea să dovedim că postul de asistentă costă 8000 de euro? Știi pe cineva care ar putea susține afirmația? Sau am putea scrie o poveste scurtă pe tema asta? Dă-mi mai multe detalii.

   – Ioana: Din vorbe nu pot dovedi. Dar sa stii ca ai lansat o provocare. Cele care tot intra ,,prin concurs” sunt mute. Cele care nu intra, desi se pregatesc, carcotesc. Sunt ingretosata de anii de zile din trecut cand am tot incercat. Pacat de taxa de participare. O sa ma bag pe fir mai adanc. La mine in policlinica vin ca sa le punem ”apt” pe fisa de sanatate. Pentru participare. Daca ating subiectul spagii unele imi rad in nas, nu raspund. E greu de dovedit, dar nu imposibil la o adica. Unele spun ca-si incearca macar norocul. Vad ce deja se incepe ”facutul ordinii”. Haha, asta inseamna concurs in curand. Nici sa am banii aia, nu i-as da.

   – M-ar interesa informații pe baza cărora s-ar putea scrie ceva. Cele apărute deja în presă, dacă nu a făcut nimeni nimic pe baza lor, sunt deja ”reci”. Sunt convins că în interiorul oricărei instituții se știu foarte multe lucruri ce nu pot fi dovedite, dar pe baza lor se pot creiona subiecte.

   – Ioana: Stiu. Am un unchi in Bucuresti, bine situat, neimplicat politic, desi odata fusese propus pentru un post inalt. S-a oferit acum 100 de ani sa ma ajute sa intru in spital, prin concurs, sa am o sansa. S-au primit atunci telefoane de la Ionescu si Popescu catre conducerea de aici si nu s-a putut clinti nimic, deoarece managerii spitalelor sunt sprijiniti de mafia politica locala si nu le pasa de dispozitiile sosite de la centru. Am renuntat, urmand sa iau calea policlinicilor CFR unde parca s-ar mai fi putut. Intre timp s-a scos post la o fabrica, unde am dat concurs. Din 10 lucrari, a mea a fost cea mai buna. Am capatat postul. Ulterior, fiind sefa de promotie, fosta mea profesoara din postliceala m-a sunat ca s-a eliberat un post si sa vin. Am venit si ma declar norocoasa. Apoi, la ultimul concurs, parca acum 2 ani, cumnata mea a facut voluntariat acolo si avea banii pregatiti. La concurs nu a avut cum sa-i foloseasca, cica trebuia sa astepte altul, locurile fiind amanetate de cei cu sprijin politic. S-a enervat si s-a carat in Anglia. Dar ea nu va vorbi ca sa pot dovedi ceva. Este greu de dovedit.

   – Păcat că nu se poate face mai mult. Toată mafia asta plină de jeg se sprijină și pe tăcerea noastră. Nu e condamnabil, dar e trist.

   – Ioana: Da. Poate ca daca se merge sub acoperire, cu reportofon. Sau cu bani insemnati.

   – Sunt lucruri de care oamenii se feresc. Au familii, copii, vor să stea liniștiți în casă, nu să li se spargă mașinile sau capetele după aceea. Condamnabil e statul care nu ia măsuri.

Anunțuri