Săracule, nu pune botniță! Mușc înainte

   Te voi ruga frumos și voi face totul la vedere, nu am apucăturile tale. Prietene, ai ajuns parlamentar din întâmplare: te-au votat oamenii pentru că le-ai dat găina congelată sau ai vorbit bine preț de câteva ore la miting, ai pus pe tine un parfum turcesc și ai direcționat bine șpaga la partid. Habar nu am ce daruri ți-au căzut din cer pentru a-ți înfunda dosul în fotoliile comode ale Casei Poporului, dar te urmăresc atent zilele astea și văd că ți-ai luat-o-n cap. Ai ajuns cu tupeul mult prea departe, nu și-a imaginat nimeni că vei încerca să atingi dreptul la liberă exprimare. Îți închipui că o lege va trage fermoarul peste gura lumii. Greșești, stimabile, o lege de acest gen nu va face decât să aprindă și mai mult spiritele încinse ale celor ce sunt deja sătui de nerușinarea voastră, nu va face altceva decât să scoată în stradă ziariștii ce își câștigă pâinea și din punerea pe hârtie a actelor voastre tembele. Încercarea voastră de astupa guri va pune gaz peste focșorul ăsta ce mocnește.

   S-a cam terminat cu vrăjeala, burtoșilor. E un aviz, nu e o amenințare, deși mă lasă rece senzațiile voastre la citirea acestor rânduri. La fel de impasibil sunt în fața celor care consideră că tonul meu este neadecvat circumstanțelor, pentru aceștia am un răspuns extrem de scurt: a urca și a coborî la nivelul fiecăruia nu e atributul ”șarpelui”, ci o calitate pe care am admirat-o dintotdeauna la persoanele care activează în mass-media și nu numai. Omului liber, celui frumos, cu spiritul înalt, omului ce denotă inteligență și umor, îi răspunzi pe același ton dacă te țin nădragii. Aceeași monedă se folosește și atunci când în cale îți iese un golan, indiferent dacă se întâmplă la colț de stradă sau dacă individul e parlamentar, ca acum, când se dorește frânarea avântului presei printr-o manevră pur banditească. Luați în calcul un mic detaliu, vă rog să nu fiți atât de naivi încât să credeți că lumea va tăcea. Nu va înceta nimeni să vă arate cu degetul, s-au dus timpurile Europei Libere, Vocii Americii sau a bătutului în țeava caloriferului, societatea actuală nu prea mai corespunde portretului pe care îl aveți întipărit în minte, se vorbește, se comentează mult, se citește și se compară. Până și nea Gheorghe a învățat că nu mai trebuie să aplece urechea spre un singur canal. E mai greu cu vârsta a treia, reflexele nu se modifică atât de ușor, dar nici măcar oamenii simpli, fără prea multă pregătire, nu mai așteaptă totul dintr-o singură direcție.

   Faceți un efort și băgați-vă mințile în cap, obișnuiți-vă cu supărarea oamenilor și cu exprimarea acesteia pe toate căile posibile, există chaturi, facebook, forumuri de discuție, până și în cel mai îndepărtat cătun au început să ajungă jucăriile astea pe care bătrânii le numesc, stângaci, ”oarles, uifi, maus”. E din ce în ce mai multă nevoie de transparență. Se știe că furați, că ați ajuns acolo doar pentru a face mațul gros și punga plină. Săracilor, lumea nu se mai prostește la fel de ușor ca înainte. Trageți fermoarul, e șlițul deschis!

Pentru ”Viața Liberă” online/print 17 feb. 2016

Anunțuri