Justiția, ca o țigară vândută la bucată

   Mi-am băut cafeaua de dimineață și trag hanoracul pe mine. E frig, tremură clanța, dar am curaj și încă îmi circulă sângele în sistem. Azi am de gând să dau lovitura vieții mele: trec pe la benzinărie, umplu canistra și mă înfig în fața casei familiei Popescu. Sunt doi bătrâni care își mănăncă pensia mizerabilă de ani de zile. Vreau să le dau foc și să le iau de prin sertare tot ce au agonisit: niște bănuți, câteva taloane cu reducere la supermarket, inelul cu perlă de plastic moștenit din generație-n generație și albumul cu pozele de la mare din ’66. Ce vremuri, abia venise nea’ Nicu la putere și în Costinești încă nu apăruseră manelele. Chiar și pițipoanecele erau mai stilate pe-atunci.

   Le voi da foc la casă, bag cuțitul în măruntaie și plec liniștit. Doamna Elena Poiană, președinte al Judecătoriei Sf. Gheorghe, mă va scoate fără probleme din arestul preventiv dacă fac rost de 10.000 de lei. Înțeleg că acesta este tariful pentru a țopăi liber pe străzi după comiterea unei fapte de tâlhărie. Poate că suma crește dacă am ghinionul ca bătrânii să moară, dar nu-i bai. Fac o chetă printre interlopii mei și plătesc fluierând.

   Exact, acesta este momentul în care ochii se holbează și rămân așa. Pentru că ție, om normal de pe stradă. îți este imposibil să crezi că mizeria din Justiție a căpătat aceste nuanțe și că un judecător pretinde sume de bani pentru a lăsa liberi potențialii criminali. Nu discutăm despre un caz de mare evaziune fiscală în care miliardarii ar plăti peșcheșuri judecătorilor pentru că a năvălit diareea peste ei în celulă. Nu, judecătoarea Poiană ar fi cerut și primit șpagă de la doi infractori de drept comun, magistratul a coborât în cea mai imundă cloacă a fenomenului infracțional. S-a așezat pe aceeași treaptă cu cuțitarii și tâlharii și a continuat să întrețină imaginea și-așa mult prea proastă a justiției românești. Un înalt funcționar al statului, cu un salariu extraordinar pe care mulți alți slujbași bugetari nici nu îndrăznesc să-l viseze, transformă actul de justiție în consignație la colțul blocului. Când ți se termină pachetul de țigări, cobori la chioșc și cumperi o ieșire din arest. Nu știu cine e doamna judecător Poiană, ce vârstă are, când a absolvit și unde, cine o ține în sistem și ce balamale a uns, dar un lucru e sigur: dacă acuzațiile apărute în spațiul public se vor dovedi, merită pix și hârtie. Să-și scrie memorille din penitenciar.

   Desigur, există prezumția de nevinovăție, nu toți sunt la fel, nu generalizăm. Desigur, slăbiți-mă. Retorica de proastă calitate nu mă încălzește cu nimic.

”Academia Cațavencu” online 16 feb. 2016

Anunțuri