Cu Dumnezeu la pozar, prin vastul bâlci al deșteptăciunilor

   1. Vreau să par sobru în aceste momente, dar sunt conștient că voi fi doar un impostor ieftin. Mai ales că o parte a presei a tratat deja cu reverențe ireproșabile întâlnirea celor doi preafericiți – nemeritat de fericiți după părerea mea – din Cuba, Papa Francisc și Patriarhul Kiril. A fost luat mult prea în serios comunicatul prin care au făcut apel către statele lumii, au invocat pacea mondială, stoparea exodului creștinilor din zonele de război și faptul că a venit timpul să nu mai fie ”concurenți”, ci ”frați” întru credință. Incontestabil, e adevărat. E nevoie de pace. Ar fi însă mai bine ca religiile lumii să înceteze mascarada dublului standard și să facă ordine mai întâi în propriile ogrăzi, să-și împreuneze mâinile și în fața Fiscului plătind impozite, să lichideze cazurile de corupție, pedofilie, de participare în afaceri ce aduc câștiguri de miliarde de euro, să înceteze a-și mai introduce forțat dogmele în sistemele de învățământ de pretutindeni și, cel mai important, să oprească susținerea fățișă a partidelor politice favorabile, mai ales în campaniile electorale. Credința e sfântă și respectabilă. Religia a devenit o manifestare de prost-gust. Un trabuc de contrabandă.

   2. Dacă ne-am lovi de academicieni de fiecare dată când ieșim din lift, am da nas în nas cu biologi, fizicieni, astronauți și genii pustii când am duce punga cu gunoi la container, poate că am fi avut și un președinte pe măsură. Dar nu ni s-a încredințat pleașca asta divină, poporul înțelept l-a avut și pe Băsescu – marinarul, nemuritorul, moralistul și aruncătorul cu zoaie la teveu. Sunt stupefiat cu câtă ușurință poate emite personajul în discuție fraze ce conțin ”țigancă împuțită” (clasic deja) și, mai nou, ”mănânci căcat” – superbă mostră de bogăție lexicală adresată unui jurnalist la oră de maximă audiență. E imposibil să nu te năpădească reflecțiile și semnele de întrebare. Cum poți să votezi un grobian? Din greșeală. De ce ai mai face-o o dată? Cât de sublimă îți poate fi ignoranța pentru a-i acorda credit unui mitocan ce nu-și poate reprima umorile în public? Băsescu nu e la prima abatere și nu se va opri niciodată din a împroșca cu mizerii pe cei din jur, chiar dacă adevărul prezentat este imbatabil. E un taur în priză, vede roșu. E reprezentativ pentru un segment al populației – mocofanul needucat ce e convins că doar printr-un limbaj de cloacă se poate cocoța în funcție.

P1010842

   3. De ce ar înceta Livache Dragnea să dea cu mucii în fasole, când e sportul în care e deja campion? Îmi este milă de omul ăsta, se îngroapă încet-încet în dosare, e împodobit pe internet cu mii de înjurături pentru insistența cu care vrea să impună o lege bolșevică de-a dreptul și, minune, mai are încă forța de a-și obliga trepădușii de la partid să-i curețe imaginea pe facebook. Povestea cu miile de comentarii șterse e binecunoscută. Ceea ce nu vor înțelege nici Dragnea, nici ai lui, este faptul că atitudinea adoptată este atât de infantilă, încât a râde acum e insuficient. Devine extrem de vizibilă intoleranța vis-a-vis de paiațele agramate convertite peste noapte în lideri politici, oamenii încep să înțeleagă și să distingă cu ușurință condimentele expirate pe care le-au adăugat acești indivizi pentru a deveni ceea ce sunt: consumatori periculoși de salarii grase și căpetenii de găști ce se ocupă doar cu spolierea banului public. Am un sfat pentru consilierii de imagine din spatele acestor păpuși de paie. E gratis: în momentele de liniște, oferiți-le o cărțulie de gramatică și sfătuiți-i, naibii, s-o folosească. În cazul de față e imperios necesar, dacă nu sunt prea abstract. ”Dăcât” atât.

   4. Redacțiile principalelor ziare românești au declanșat un război sângeros după ce Gheorghe Falcă a obținut titlul de Doctor în Comunicare, oferindu-i acestuia sume incredibile pentru a-și publica editorialele. Fiind mai modești și sfioși, academicienii noștri i-au propus primarului Aradului o colaborare pe probleme de mitologie pedelistă și consultanță pe marginea conflictelor apărute în sânul comunității rrome din Drăgănești-Olt, condusă de familia lui Bercea Mondialu’. Amiciția nașului lui Falcă cu familia ”mondialului” e binecunoscută, așa că temerile noastre s-au dovedit nefondate, primarul acceptând oferta noastră timidă și sinceră. În următoarele zile vom publica o serie de materiale prin care publicul va ști în sfârșit cum s-a transformat vechiul spirit al PDL-ului în trupul luminos, neprihănit și bicefal totodată al PNL-ului de astăzi. Proaspătul Doctor într-ale comunicării ne-a promis că va dedica un spațiu consistent pentru a explica cititorilor ”Academiei” cum a fost posibil dialogul buldogilor portocalii cu zulufatele din gruparea albastră. În articolele sale va aborda și tema ”eroului salvator” al dreptei românești, acesta fiind deocamdată în sarcina Alinei Gorghiu.

   5. Fotografia care circulă de câteva zile în presă, făcută anul trecut pe 17 iunie la ASSN București, în care apar Oprea, Onțanu, Tobă, Cazanciuc, Dușa, Maior, Helvig, Costoiu, Cumpănașu, Dâncu, Muscalu și mulți alții, ne arată a mia oară că băieții sunt ocupați până peste cap cu obținerea de titluri, diplome, zorzoane, trese și paiete orbitoare, bune doar pentru a introduce în ochii proștilor senzația că se ocupă, transpiră și își dau sufletul pentru bunăstarea națiunii. Procedeul e simplu: deschizi o tarabă de diplome (o poți numi universitate, fără probleme), pui pe ștatul de plată câțiva profesori universitari, obții autorizație de funcționare de la minister (nu e greu, pilele există de când lumea) și faci pe dracu-n patru ca guvernul să dea o ordonanță de urgență prin care să fie alocate fonduri instituției respective. Și trai, nene, faci seminarii, conferințe, organizezi doctorate pe care nu le verifică nimeni, freci milioane de euro pe mese, șprițuri și chermeze de tot felul și viața curge lin. Dacă tâmpiții nu bagă de seamă, poți avea și o pensie datorită faptului că ai trecut pe-acolo. Ne mai miră găștile academice, faptul că sunt mână-n mână și se pupă toți, tandri, pe gură?

”Academia Cațavencu” print 22 feb. 2016 – material apărut din eroare sub o altă semnătură.

Anunțuri