Mulțimile par câteodată broaște țestoase, niște bunicuțe simpatice congelate în timp și spațiu. Sunt amorfe, rigide ca un cablu electric în plină iarnă. Își duc existența pur și simplu doar în zona de confort definită de ”casă–masă–ipotecă–copil–vacanțe” și, rareori, de câteva pasiuni ce pot fi numărate pe degete. Sunt comode ca ursul panda ce doarme în copac molfăind lăstarul de bambus în colțul gurii, le poți tranchiliza cu câțiva lei în plus pe an, cu show-uri de televiziune, fotbal, circ politic, cătușe, bârfă și poze cu artiști calzi pe catafalc. Sunt atât de ignorante încât le poți convinge că destinul lor se poate decide cu telecomanda, din vârful patului. Oamenii au senzația că recepționează informația corectă, gata șlefuită, sunt convinși că știu permanent ce se întâmplă în jurul lor. Dar nu digeră suficient, au arderile rapide, nu separă și nu pricep aproape nimic. A pricepe este declicul final. A te dumiri este gura proaspătă de apă ce trezește muribundul din nisipurile deșertului, este pișcătura de viespe de pe buca inconștienței generale.

   Colectivitățile umane suferă pierderi enorme atunci când se declanșează conflicte, deoarece le este imposibilă evadarea de pe perna de puf pe care au așezat capul. Proporțional, într-un acvariu cu câteva sute de pești, lupta se duce între două găști ce-și doresc supremația. La început sunt împlicate cam 10 procente din total, ceilalți devin spectatori pasivi, dar în același timp sunt îndoctrinați cu ideile celor două părți. Când cele două tabere de prădători încep să se atace, nimeni nu mai are scăpare. Pacificii, amorfii, spectatorii, mor nevinovați, cu mințile pierdute, plutind cu burțile-n sus.

   Liderii și clicile inițial constituite au întotdeauna interese. Mahării politici, religioși, militari, orice individ ce iese la un moment dat din rând cu dinții înfipți într-o ideologie sau alta, au ca scop atragerea unei mulțimi cât mai solide, a unui număr cât mai mare de fanatici. Orice îndemn către o anumită parte a realității este dorința individului de a fi urmat în direcția respectivă. Găștile rup mulțimile și le împart în tabere gata de luptă, dinții se ascut și se înfig în jugulare doar pentru plăcerea celor ce reușesc să prostească peștișorii. Fiecare religie în parte va bate tobele pentru afirmarea adevărului propriu. Fiecare partid politic va susține că este în posesia soluției fără cusur. Fiecare clan va ține-n brațe crezul din statut, iar ceilalți îi vor fi dușmani de moarte pe vecie.

   Dacă masele înțepenite nu-și vor da seama că avem cu toții un scop comun, acela de a trece prin viață cât mai pașnic posibil, atunci vor fi carne de tun pentru falșii oratori rasați, cu câțiva neuroni în plus, ce știu să mânuiască magistral vorbele. Întotdeauna se vă găsi un ins cu două secunde mai deștept, gata să abată atenția celor mulți de la greutatea reală a problemelor. Ochiul sprinten, mintea lâncedă – rețeta perfectă pentru doritorii de belciug în nas. Dă-le oamenilor posibilitatea să atingă mierea cu vârful degetelor, nu e nevoie să bage mâna până la cot. Atunci îi vei avea pe burtă, implorându-te să-i lovești cu nuiaua peste fund.

”Viața Liberă” print/online 2 martie 2016