Am descoperit că e fustangiu și zâmbește șăgalnic domnișoarelor, că le-ar putea trece cu vederea plimbarea pe culoarea roșie a semaforului și faptul că nu au oprit la ”Stop”. Da, primea și el șpagă, dar acum a uitat și pozează în incoruptibilul din intersecție, în Zamolxis-ul circulației rutiere din Brașov. Gurile rele au dat drumul simfoniilor și bălăcreala generală a început, smardoiala fără de milă e abia la prima repriză. E adamică, îl înjurăm cu toții pe povestitorul de pe facebook de parcă ne-ar fi luat nevestele pe rând și le-ar fi trecut repejor prin patul lui. ”Garcea” își scoate o carte, ia uite bă cum profită de atenția oamenilor și construiește conflicte pentru a pune sare pe rană! O să vândă cărți cu nemiluita, i-a prostit pe proști și e mână-n mână cu Cioloș. Ați văzut cum a venit premierul la lansare? V-a pupat, fraierilor! Și voi ați pus botul la vrăjeala lui. Folclorul ieșit din găoacea invidiei generale îmi produce silă, mi-e greu să suport conspirațiile făcute pe genunchi, repede, în batistă. Zicerile și rumorile croite cu ură din dorința de a lovi gratuit, la gioale, îmi repugnă. Pentru noi nu există respectul antum, plecăciunea spontană în fața unui act normal, decent, profesional. Godină nu-și face treaba. El joacă teatru, e un șmecheraș care a mirosit din vreme filonul și umple mintea publicului cu glumițe de pe stradă. Suntem de o rea-voință samavolnică, vecină cu urcatul pe rug al vrăjitoarelor din Salem. Circ și pesmet muiat de-a gata, atât sunt dispuși unii să vadă. Nu contează că în urma celor dezvăluite de agentul de circulație un grangure din poliție a fost nevoit, ce coincidență, să se ceară la pensie, nu contează că o individă cu un tupeu fantastic și-a dat demisia dintr-un post călduț. Faptul că sute de mii de oameni încep să creadă că lucrurile se mai pot mișca înspre normalitate, este băgat sub fund de cei care văd doar bășcălia. Godină poate fi un saltimbanc profitor. Demonstrați asta dacă aveți în pantaloni ceea ce trebuie pentru a o face. Deocamdată e un polițist ce a reușit să scoată capul dintr-un ocean de milițieni. Iar noi îi dăm, inconștienți, peste gură.

Pentru revista ”Academia Cațavencu” 7 martie 2016