Și-au făcut apariția în ultimele săptămâni chiar și conspiraționiștii zglobii – îi știți bine, cei care înfloresc precum trandafirii moldovenești pe grătar – care susțin că guvernul Cioloș va fi înlăturat de laptele stricat din pungi, așa cum liota pesedistă a plecat în urma flăcărilor din Clubul Colectiv. Până unde merge nebunia unora și de ce bagaj de imaginație este nevoie pentru a justifica o argumentație de acest gen? Am senzația că doar Sabin Egipteanul, boierul din Ermopolis, ar putea să ne ajute să înțelegem misterele bacteriilor din stomac și tainele de nepătruns ale cornurilor de la micul dejun. Lăsând gluma la o parte, cred că se întinde pelteaua deja mai mult decât trebuie și, odată cu ea, nervii zecilor de mii de părinți din toată țara. Brânzica, iaurțelul, lăpticul și cornulețele, aceste inofensive diminutive, s-au transformat în bombe cu ceas care stau gata să explodeze. Coșmarul copiilor morți până acum, cazurile grave din Pitești, Galați, Brașov și Cluj nu sunt suficiente pentru a pune pe picioare un sistem eficient de prevenire la nivel național? Avem nevoie de coloane de salvări pentru a ni se ridica părul de pe mâini, de copii urlând de durere în clasă și de părinți care fug bezmetici pe străzi, neștiind ce să facă? Sau mai așteptăm o perioadă până când salvările vor fi înlocuite de dricurile pompelor funebre? Am înnebunit cu toții, confundăm riscul la care sunt expuși copiii cu alba-neagra din piață? Cât timp vom mai lăsa pe mâna unor diletanți alimentele pe care elevii le consumă, cine monitorizează și cine garantează că totul merge ”ceas” de la ugerul vacii până când laptele curge în paharul de pe masă? Cine privește cu atenție contractele cu furnizorii și prelungirea acestora? Desigur că sunt întrebări la care, ca de obicei, nu va răspunde nimeni. Și știți de ce?
Este extrem de simplu: ne mai vânzolim câteva zile, copilul nu va mai face moale la WC și totul va părea că intră în normal. La nivel de primării și consilii județene se va scoate batista din buzunar și o vor pune pe țambal, să nu care cumva să existe probleme în campania electorală, procurorii vor simula și ei interesul, iar inspectorii Sanepidului vor face tot posibilul ca populația să se calmeze. Întrebarea mea este alta: în ce bocanci dorm părinții copiilor? Vreau să știu dacă asociațiile de părinți s-au reunit pentru a depune o plângere la Poliție sau Parchet, aș dori să văd un sentiment real de preocupare tradus într-o acțiune concretă pentru a ști cine poartă răspunderea celor întâmplate. Cunosc gogoșile cu sesizarea ”in rem” și știm cu toții din experiența anilor trecuți că tăcerea autorităților este sublimă și omniprezentă, de accea mă macină curiozitatea acum și aștept ca familiile direct afectate să acționeze. Ce mai trebuie să se întâmple ca să le putem oferi copiilor condiții sigure: câteva autocare răsturnate pe Transfăgărășan, un profesor dement cu o drujbă în mână, viol în grup pe catedră? Știu, sunt paranoic și mă veți acuza de macularea imaginii unui sistem ce încearcă din toate puterile să-și facă treaba. Sunt de acord, poate că și de aceea plusez uneori. Dar nimic nu este mai important ca integritatea unor minori, iar cei ce continuă să fie pasivi în aceste momente îmbracă înconștient costumul unui potențial asasin în serie.
Paul Gabor 