Ș-am scos carnea de sub șa, să-mi fac sarmale cu ea

   Baciul român se uită azi chiorâș la Ianoș, dar tare ar mai linge o palincă, i-ar lua unguroaica la pupat și gulașu-n lingură. În barba fundamentalistului mioritic se adună azi toate șabloanele cu care ne-am obișnuit de-a lungul anilor, ne aducem aminte că nenorocirile poporului român au fost întotdeauna cauzate de ungurii ticăloși – numiți și bozgori pe un ton mai drăgăstos – care au trecut cu tăvălugul peste harnica și prospera nație autohtonă ce stătea neclintită între hotarele sale și cultiva brânza, mânzul, viezurele și mai cioplea din când în când un fluier ca să-și plângă depresiile la umbra nucului bătrân. Ungurii au venit din Mongolia aia a lor, au coborât din Urali călare pe ponei nărăvași, cu cuțitele între dinți și n-au avut altă treabă mai bună decât să survoleze Ardealul și să-și pună corturile în țara dacilor liberi. Ghinionul nostru, că altfel cine mai refuza să ne vândă pâine în Miercurea-Ciuc și pui la rotisor în Tg. Mureș, cine ne mai înjura vârtos pe noi, românii, cu un ”nem tudom” diabolic șuierat printre dinții din față când întrebam dacă nămolul e bun la Balvanyos? Dacă n-ar fi descălecat șogorii la noi acasă, n-am mai fi știut în veci că vrăbioara și antricotul se pot fezanda sub șaua calului și că supa de pui are nevoie de Delikat ca să prindă gust, în vremurile când prin galantare se plimbau doar adidașii de porc. Ce ne-am fi făcut fără traficul cu spray Rexona și săpun Fa, fără margarina Rama, colacul secuiesc și ceardașul învârtit? N-am fi fost mai săraci fără bancurile în care ungurii sunt călcați cu mașina pe trecerea de pietoni și fără venele umflate ale lui Funar? Pe cine am mai fi îngrămădit în șura de paie dacă n-ar fi existat Rozalia, nevasta ungurului revizionist, cu care să ne ducem la capăt defulările în materie de sex adulterin? Nu e bine că am descoperit până la urmă care este sinonimul cuvântului hoț în Ardeal? Așa cum bine zice un amic de-al meu din Deva, cuvântul cu pricina e ”Verestoy Attila”. Să râd, să plâng? Cum ar fi mai bine?

   Cu toate astea, trecând peste șabloane și peste ipocrizia care ne stâlcește pe toți, am de gând să-mi petrec ziua de azi mai bine ca ieri și mai rău decât mâine. Nu am altceva de făcut acum, cafeaua e încă fierbinte în ibric, mi-am tras brișca pe piatră ca să am cu ce să iau micul dejun și voi da drumul la televizor să văd cum se înjură lumea printre steaguri și imnuri solemne. Aș primi și eu cu drag niște înjurături porcoase din partea din partea cuiva, dar n-am norocul ăsta pentru că nu-s ungur, chiar dacă numele spune altceva.

   Mno, atunci vă doresc ”Nagyon sok boldogságot kívánok ezen a különleges napon”. Urarea mi-a dat-o Google și după mintea mea ar însemna ”Pupa-v-aș unguroaicele de ziua voastră națională”. Pe toate, până obosesc.

Pentru ”Academia Cațavencu”

Anunțuri