Mascarada procurorului Bogdan Licu: dă-mi doftoratu’, ia doftoratu’!

   Este mult mai ușor să scrii despre culoarea chiloților unui procuror sau despre faptul că bea ca un porc în compania nu știu cărui mafiot, într-un bar ascuns de lume. Se vinde repede, hăhăiala se extinde rapid și lumea se excită preț de câteva minute: ”Ce mișto, mă, l-au prins pe fraierul ăla cu pantalonii în vine, ditamai șmecherul cu fundul în sus.” Povestea are totuși alte nuanțe când discutăm despre lașitatea prezentată ca onoare de o parte a presei și vedem cum nerușinarea e transformată în virtute cu o iuțeală de invidiat.

   Faptele sunt clare. Procurorul Bogdan Licu a făcut o cerere pentru a i se retrage titlul de doctor obținut sub ”bagheta” lui Gabriel Oprea. Moda doctoratelor a cuprins peste 30.000 de absolvenți de facultate după 1989. Cum au fost obținute, ce suspiciuni există, ce bani se vehiculează? Puțin ne interesează în acest moment. Mă întreb doar de ce procurorul Licu a făcut pasul înapoi doar după ce presa a bubuit timp de luni de zile și nu mai devreme? A fost lovit deodată de remușcări, a renăscut conștiința pură în magistratul care va fi retras în câteva zile de pe funcția de procuror general interimar? Aspiră la un fotoliu mai cald și își imaginează că gestul acesta va fi ca un norișor de talc pe fundulețul bebelușului?

   Este doar un jet de praf în ochii proștilor. Mirabela Amarandei – purtător de cuvânt al Min. Educației – declara marți, 29 martie, că nu există cadru legal pentru a i se retrage titlul d-lui Licu. Cu alte cuvinte, legea acceptă să obții un titlu în urma unui plagiat ordinar, dar nu ți-l retrage pentru că nu știe cum să facă acest lucru. Kafka spală vase și scoate bule de săpun pe nas, e o țară frumoasă locuită de șmecheri. De ce nu iese dl. procuror cu teza în dinți și, cu un gest onorabil, să-i dea foc în public? ”Luați, domnilor, am fost un nesimțit și sper să-mi fie iertată greșeala. Promit că n-am să mai fac.” Sau, d-le Licu, ați mai avea o posibilitate: refaceți teza după noile reglementări. Vă țin brăcinarii? Sau doar sub oblăduirea generalului în izmene Oprea se putea intra în posesia laurilor?

   Aștept următorul pas, mai vreau să văd și dacă Bogdan Licu va înapoia banii obținuți (15% în plus la salariu) în ultimii ani, având doctorat. Pentru că, nu-i așa?, moda trece, moda vine. Ministrul Curaj are și el urechile astupate și nu mișcă în front, nu face nimic pentru a pune în mișcare un sistem eficient prin care impostorii să fie obligați să dea un pas înapoi. Pentru că la fel ca în Academia Națională de Informații, unde există îndoieli serioase că doctoratele sunt curate, și în multe alte universități pare că au loc aceleași fenomene.

   Oricât mi-aș dori să-l bănuiesc pe procurorul Licu de onestitate, nu pot uita că suntem totuși un popor care delirează și reacționează doar în sufragerie, uitând a doua zi orice mizerie ce va intra sub preș cu prima ocazie. ”Gata, nu mai am nevoie de doctorat. L-au prins pe șefu’ Oprea cu mâinile în rahat și cred că în curând vor ajunge și la mine, procurorii sunt pe fir și mai bine simulez cinstea. Măcar o zi, să pună fraierii ăștia botul la vrăjeală.” pare să suspine dl. Licu.

   Cererea de retragere nu este decât un alt gest pueril, de fațadă, prin care se încearcă o cosmetizare a sistemului anchilozat din justiție. Când senzația generală, cu excepțiile de rigoare desigur, este că nimic nu se mișcă fără șpagă și intervenții, nu se recuperează prejudiciile, magistrații nu răspund pentru erorile făcute, abuzurile se produc la tot pasul, mascaradele de genul celor organizate de Bogdan Licu nu fac decât să ne convingă că mizeria e cronică. Doar câte un somnambul mai are, câteodată, aspirații supreme de cinste și ordine. Dar când pune capul pe pernă, sforăie din nou până în zori.

Pentru ”Academia Cațavencu” 30 martie 2016

Anunțuri