Cu Iisus la o ciorbă de burtă

   Nu există Înviere fără cărările șerpuite ale hipermarketurilor, răstignire fără tăvi de mici și e imposibil să vedem crucea purtată în spate fără rânjetul iepurașului de ciocolată și fără mirosul pătrunzător al pastramei de miel. Cât de dodoloață este ipocrizia, cât de mare este foamea, cât epatăm în fața celorlalți, cât de mult trebuie umplut portbagajul cu damigene și ciozvârte și câtă credință imaculată le-a mai rămas celor care nu prididesc să-și umple mesele cu ”bucate alese de sărbători”? Încă un Paște, aceleași tradiții denaturate de la an la an, aceeași gamă de dureri de burtă și indigestii dezgustătoare, apeluri la 112 și vome în șuvoi după zile de băut fără noimă. S-a schimbat ceva, a devenit oare românul mai bun și mai iertător, mai umil și mai iubitor de semeni? Personal, îmi vine greu să cred: cu excepțiile care confirmă regula și cu intenția de a nu generaliza pentru a nu ofensa spiritele delicate, voi crede în continuare că suntem doar un neam ce trăiește în grabă, înfulecă pe rupte până când îi pleznește ficatul și gătește ca un apucat oale de mâncare și zeci de cozonaci ce stau înlemniți zile întregi prin cămări și pungi de plastic. Câți mai trec pe sub masă în biserică în Vinerea Mare, cine mai știe de Marțea Strâmbă sau cine mai are habar de mânjii tunși din Bucovina? Nimeni. Maratonul printre casele de marcat, vânătoarea de oferte la vin roșu și pastramă ”ca la mama acasă” ne-au transformat în biete mogâldețe consumatoare de hrană ambalată frumos în hârtie colorată. Lumânările au miros de vanilie și ghimbir, pasca se face cu stafide indiene, iar dacă lumina sfântă nu vine în zbor-charter de la Ierusalim s-a dus pe copcă toată tărășenia cu Iisus, Golgota și Învierea. Un amalgam de spirit, divinitate, rugăciune, fariseism cumplit, mironosițe perfecte, comerț nerușinat, ciorbiță de văcuță și palincă cu mărgele, pilde și tămâie, desfrâu culinar și precupețe pioase, gata să bocească și să bată cruci pe piept la comandă. A mai trecut un Paște în care Mântuitorul unora s-a ridicat la cer, al altora s-a pierdut doar printre cârnați și coji de ouă roșii.

P1010860 

Pentru revista ”Academia Cațavencu” 9 mai 2016

Anunțuri