Iunie 2016

   Poate că nu am fost atent, oi fi fost pe câmp fluturând hidrantul, dar întreb: unde sunt cei care o freacă toată ziua pe net cu valorile morale și creștine, unde sunt ciracii dreptății și blândeții atunci când jigodiile alea de Buzdugan și Morar vomită rasism prin toți porii? Aud? CNA-ul mai ia chenzina? Îi e bine? Radu Herjeu, prindeți Radio Zu la București? – 1 iunie

   Realitatea îmi arată zilnic că există minți singuratice care interzic celor fără copii să se exprime pe marginea oricărui subiect tangent: educație, dezvoltare, integrare, învățământ, șanse, sistem, etc. Măcar astăzi ne putem aduce aminte de pozele proprii în fundul gol și de faptul că, adulți fiind, suntem capabili să le oferim celor mici doar o societate de rahat? Mulțumesc. – 1 iunie

   Am avut proasta inspirația să public cu câteva ore în urmă (foto 1) cinci rânduri despre cum gâlgâie rasismul pe undele radio. Dl. Radu Herjeu, membru CNA, s-a ofuscat și a plecat din listă în urma unui dialog mai mult decât decent. Păcat, nivelul de considerație pe care îl mai aveam pentru el s-a dus de suflet. Omul a devenit un funcționar ce nu mai acceptă opinii. S-a stins comunicatorul. S-a pierdut în ceață. – 1 iunie

   Gata, s-a terminat cu Hexi? Dispariția lui Condrea a fost suficientă pentru ca boborul să-și accepte praful în ochi? Superb. Asta scriam exact acum o lună de zile, text apărut în ”Academia Cațavencu” pe 9 mai. Nu s-a schimbat mai nimic. Doar un ministru ticălos și-a dat demisia și o hienă a dispărut prin ”sinucidere”.

   ”Dezvăluirile din cazul Hexi Pharma sunt suficiente, într-o țară normală, pentru a înfunda pușcăriile cu nenumărați indivizi care au simulat până acum corectitudinea, oferind moarte în schimbul avantajelor materiale. Va lua cineva taurul de coarne de această dată? Chinezii au încă pedeapsa cu moartea. Nu instig, nu sugerez, rog țațele să nu sară în tavan cu fustele în cap. Mă gândesc doar la faptul că milogii din noi vor continua să îndese plicul în halat și vor face răni în frunte de la deschisul ușilor cu capul. Pentru că, reamintesc, suntem fecioare în gând și curve în faptă.” – 2 iunie

   A ieșit cineva de la sindicatele din învățământ (Hadăr, Nistor, etc.) pentru a ne spune dacă persoana cu șăpcuță e profesoară de engleză, cum se numește, studii, diplome, unde predă? Sau îi doare capul și pe ei? Asta doar așa, ca să vorbim de consecvență și transparență în comunicare. Profesorii reali, cei care chiar au un cuvânt de spus, nu sunt deranjați deloc? – 3 iunie

   Cât de penibili sunt, câtă nerușinare și indolență din partea unor mamuți politici. Convinși că fără ei nu se poate, că lumea nu se mai învârte dacă spumele lor nu sunt afișate în public, au senzația că nimic nu se mișcă fără ca bălmăjelile lor să se audă și că românii vor muri dacă nu-și vor face din nou apariția. Nu se retrag. Nu au rușine. Doar tupeu. Sindromul plugarului Cincinnatus face ravagii în tabăra geriatrică a politicii naționale. – 3 iunie

   Cum să vorbești tu, presă liberă și independentă, de elicoptere căzute când spațiul de emisie trebuie ocupat cu jivinele care candidează pentru nu știu ce primărie? Cum să aduci iar vorba de SMURD, de Arafat, de PSD, de găști, de cloaca din sănătate? Cum oare, cum? – 3 iunie

   Dreapta a făcut tot posibilul – prin incompetență, blaturi, prostie, ticăloșie și ifose de căcănari retarzi la vârf – să dea primăriile pe mâna PSD-ului. Felicitări! Facebook-ul rămâne, așa cum l-au denumit mulți, pe drept, o insulă unde lumea se screme doct. Vă doresc numai bine. Somn ușor, acum aveți și președinte cu buletin de București. Mai e o scăpare: scrieți ”Coca-Cola” pe instituții! – 5 iunie

   Elevii și studenții sunt singurii care au o viziune concretă asupra realității românești pentru următorii 50 de ani. Ei știu exact când și unde să plece. Și de ce trebuie să rămână acolo. – 6 iunie

   Rezultatele alegerilor locale nu reprezintă o catastrofă. Pleacă X, vine Y, unii revin de unde au plecat, totul e un cerc în care ne învârtim cu toții de ani de zile. Ne știm deja foarte bine, ne cunoaștem unii pe alții la nivel de târguri mici și de capitale de județ. Știm ce ne poate pielea. Ceea nu reușește nici clasa politică, nu poate nici alegătorul, este să elimine corupții, plagiatorii, bigoții meschini, traficanții de influență și de șpagă. Nu iese nimeni din horă. Suntem cu toții atrași către miez, către punctul în care-i înfipt țărușul. Pentru că, într-un fel sau altul, ne place sau nu, ne asemănăm. Partea bună de această dată, ca s-o parafrazez pe Florina Molnar, e că diaspora nu a mișcat un deget în toată afacerea asta. Cei de acasă și-au ales singuri dregătorii. Să se spele cu ei pe cap. – 6 iunie

   Excluderea Laurei Chiriac din ALDE demonstrează a mia oară că jurnalistul nu trebuie să-i caute în coarne politicianului, nici să-i sufle în fund. Politicianul trebuie întors pe toate părțile, cercetat, luat la întrebări, căutat și-n măsele atunci când alege viața publică și tras la răspundere când calcă pe bec. Nu înțelege nimeni că apropierea de clasa politică actuală îți pune doar eticheta de ”cârpă”. Mai e mult până departe, mai e mult până când golănașii din partide ar putea să pronunțe cuvântul ”decență”, se vor mai scurge câteva generații până când între cele două categorii – jurnaliști și politicieni – vor apărea relații profesioniste, deontologice și atât. Deocamdată, cu puținele excepții de rigoare, nu se poate vorbi decât despre o orgie în care se ling unii pe alții. Ba pe lumină, ba pe întuneric. – 9 iunie

   Ce diferențe există între un hater obscen, primitiv, cu fruntea lată de doar două degete, semianalfabet, fanatic, gata să apese pe trăgaci dacă i se ivește ocazia și cel de-al doilea – fin, perfid, scrie ireproșabil, organizat, cursivitate în exprimare, coerență în frază, conjugă corect și pune ”i”-urile unde trebuie, dar are aceleași aspirații asasine ca primul, xenofob, rasist, homfob, etc.? Din punctul meu de vedere, cel de-al doilea, doar cu ajutorul unei diplome pe perete, poate să educe, să conducă și să influențeze. Ceea ce nu-i puțin lucru. – 16 iunie

   Îi mulțumesc destinului că ne-au scos ”albanejii” din schemă. După fotbal, urmează politica externă și părerile pertinente ale cohortelor de specialiști. I know baby, britanicii sunt perfizi, Albionul bla-bla-bla, și-au futut soarta, egoismul englez, bleah. Mai rămâne să-i învățăm cum să voteze și cum să aibă un parlament decent. – 24 iunie

   În Spania sunt alegeri generale. Cele două mari partide, Popular și Socialist, care au guvernat alternativ din 1977 până în prezent, își văd amenințate pozițiile de două forțe politice tinere care au convins aproximativ 40% dintre votanți să le acorde încrederea – Unidos Podemos și Ciudadanos. Se fragmentează astfel scena politică spaniolă și, chiar dacă nimeni nu așteaptă miracole și fluvii de lapte și miere, se prefigurează un alt gen de administrație: mai multe voci la masa negocierilor, mai multă transparență, generațiile tinere încep să înlocuiască ”mastodonții”, sistemul este și va deveni mult mai agil la nivel local și central, etc. În ultimii ani au ieșit la suprafață extrem de multe cazuri de corupție și s-au dat sentințe cu executare unor nume grele din politica de aici. În prezent se desfășoară cercetări penale în care sunt implicate personalități de prim rang. Amintesc rapid doar trei nume: Rodrigo Rato, Infanta Cristina – sora actualului rege al Spaniei, Felipe VI și soțul acesteia, Iñaki Urdangarin. Nu intru în amănunte pentru a nu plictisi. Mai vreau doar să aduc în text o singură remarcă: în cei 16 ani împliniți de când trăiesc aici, nu am văzut nici un condamnat definitiv, cu închisoare executată, să revină la televizor în postura de analist politic. Au, în general, un alt comportament indus și de societate: ai greșit, plătești și stai în banca ta.

   Să facem comparații? Mai ajută la ceva? Sunt convins că nu. Mi-am încălcat din nou promisiunile prin care tot încerc să nu mă mai irite subiectele de acest gen. – 26 iunie

”Eu nu mă uit la latrinele lui Voiculescu.”
”Gâdea, Badea și Ciuvică sunt niște cretini.”
”N-am votat în viața mea cu comuniștii lui Ilici și cu urmașii lui.”
”Cine, mă? Biserica? Hoții ăia? Să-i ia dracu’ pe toți.”
Etc…

   Mai puteți cu atâta ipocrizie? De unde scoateți vrăjelile astea, din ce fund de conștiință? Când întrebi în dreapta și-n stânga, toată lumea-i democrată și vrea transparență, un parlament curat și instituții funcționale. Dacă te uiți pe harta primăriilor câștigate, te ia plânsul. Dar e ok, ne doare Brexitu’. Ne macină că englezii nu joacă după muzica lui nea Vasile și nu sparge semințe pe șanț. Noroc că vine Bacul și ne mai stingem setea cu niscaiva elevi tâmpiți. Sfântă ipocrizie românească! – 27 iunie

   Nu este ziua mea, ci una cât se poate de normală. Mi s-a atribuit un nume la naștere. Nu știu care au fost criteriile, nu am fost întrebat dacă-mi place sau dacă aș fi dispus să-l port toată viața. Semnificațiile sale, de orice natură ar fi ele, mă lasă indiferent. Sunt convins că gândurile, urările și intențiile voastre sunt bune, dar nu sărbătoresc astfel. Chiar și ziua de naștere a încetat să fie pentru mine un reper, este doar o dovadă a faptului că m-am născut într-o lume mult prea rece, diformă, egoistă și falsă.

   Sărbătoresc bucuriile cu care mă întâlnesc, uman, natural și absolut firesc: o carte, o melodie, un film, un om plăcut cu care pot schimba câteva păreri, îmi sărbătoresc viața alături de ființa pe care o am alături și mergem împreună mai departe așa cum ne pricepem, îmi sărbătoresc propriile alegeri conștiente, mă bucur de un trabuc autentic, de o mâncare bună, de soarele care iese fără să ceară nimic în schimb, mă bucur că pot încă sa mai articulez cuvinte, să citesc gândurile celor din jur și sunt bucuros că încerc să înțeleg de ce sunt aici. Acestea sunt micile mele bucurii. Sărbătorite, da, zilnic.
Mulțumesc. – 29 iunie

   Jubilează unii pentru că ”il dottore” a rămas orfan de titlu. Reveniți-vă, ieșiți din bula de cleștar în care trăiți. Mai dați-vă jos din facebook și aduceți-vă aminte cum s-a votat mai deunăzi. Da, în special în capitală. Parisul ăla mic, șic, burghez, de dreapta, liberal și cosmopolit. Vă aduceți aminte? Maturizați-vă copii, poporul suveran va da verdictul în toamnă. Ironia e intrinsecă și involuntară. – 30 iunie

   Un individ critică sistemul și amendează derapajele. Nu este membru de partid, postac, nu are simpatii politice și nu etalează aptitudini de slugă. Face zilnic eforturi de a se detașa și de a observa în liniște colcăiala care nu numai că nu încetează, dar are darul de a se extinde malign peste tot. Cu toate acestea, nu contenesc să apară mumii cu mintea gingașă și neuronul odihnit care îl trimit ba într-o tabără, ba într-alta. Pentru că ele știu, sunt sigure, posedă dovezi și stau doct în cur pe scaun. Alaltăieri îi spuneam unei amice că deja nu-mi mai pierd timpul cu cei care fut cratimele aiurea, mă înduioșează analfabeții funcționali, dar îmi induc un sentiment plenar de greață indivizii cu carte, pregătire academică și ștaif, care insistă în a emite judecăți de la etaj în ceea ce mă privește.
SVF, cu dragoste! – 30 iunie

 

Anunțuri