Iulie 2016

   Din când în când, cu o periodicitate sublimă, istoria vomită personaje sinistre, schizoide, cu sau fără dungă roșie pe buletin, capabile să promită orice, oricui, la orice oră din zi și din noapte. Oferă cu larghețe independență, bunăstare, salarii mari și beneficii imense, milioane de locuri de muncă în special pentru autohtoni, recită furibund discursuri lăcrămoase, patriotice, se cațără vioi până la prohabul eroilor din cărți și de-aiurea, sugându-le snaga fără jenă, după care dispar în haos pentru a se trânti cu burțile la soare pe undeva, prin insule, prin ”bahame” sau ”seișeluri”. Iar nația, nația asta nătângă, cu mucii în barbă și batista murdară, plânge neconsolată ca o fecioară trasă-n piept și neplătită de golănașul din fața blocului. Populații obosite, prostite, lăsate cu ochii în soare și trecute dintr-o mână-n alta, ca la barbut. Eu cred că merită. 4 iulie

   Guccifer sparge conturi și se află câte ceva din chiloțăreala mondială. E judecat în România, extrădat în SUA pentru a fi judecat și acolo și e condamnat la 7 ani de pârnaie. Citesc prin niște locuri că a fost găsit mort în celulă. S-a rezolvat cazul? Mai bubuie presa? Mai lingem clanțele pe la ambasadă? Sau îl dăm în p… noastră de hacker? 6 iulie

   Faceți voi, dragii moșului, un exercițiu de reflecție. Știți cu ce se halește sau nu? Câți labagii, pedofili, homosexuali, încornorați și încornorate stau pe funcții publice și nu-i știe nimeni? Ooooo, da, sunt ai dracului de competenți, of course. Ipocrizia asta deșănțată mă sparge și-mi rupe venele-n paișpe. Lăsați-l, dom’le, pe băiet să performeze o perioadă. După care aruncați cu praștia, îngerași imaculați ce sunteți! 7 iulie

   Sufocându-ne sub soare, nemaiavând loc unii de alții, ne strâng frontierele de testicule și ni se ascut vocile. Nu ne suportăm deloc și iată că s-a mai ivit prilejul unor basculante de scuipat și a unor tone de rahat în ventilator. Puștoaica asta de liceu, zulufată, imberbă, cu mintea făcută vraiște de un sistem imbecil și de ideologiile puse pe hârtie cu înverșunare, declamă cu foc un discurs ostil. Sunt sigur că peste 20 de ani îi va fi rușine de capcana în care au aruncat-o adulții iresponsabili din jurul său și va privi dezgustată în urmă.

   Dar nu asta e problema, ci dinamica în care suntem angrenați cu toții din care nu știm să ieșim. Piatra cu care ne lovim în țeastă trăiește de zeci de mii de ori mai mult decât noi. La scară planetară suntem doar niște gândaci care habar nu au să-și trăiască propriile vieți. Ne-au învățat că trebuie să ne fută grija de vecini, de cât de scurtă e fusta și cu cine și-o trage Tanța în nopțile lungi, ne-au arătat că e mult mai importantă fleica de vizavi decât supa familiei și că rugile către Dumnezeu sunt mai efective decât cele adresate lui Buddha.

   Comentariile sunt neandertaliene. Specia asta bățoasă nu se învață minte niciodată și e gata să-și bage fierăstrăul în jugulară la cea mai mică provocare. E vizibil, dar nu pentru imbecili: spune-i că mă-sa-i curvă, tac-su bețiv și că sor-sa îi fură bani din portofel. Se vor lua la bătaie, iar tu, manipulatorul, vei putea să le încarci factura, să le furi mașina, să le tai pădurile, să le crești prețurile și să îi calci la orice oră în picioare. Pentru că ei, tembelii dogmatici, sunt ocupați să-și facă sex în gură reciproc. 10 iulie

   Câteodată e bine să emiți opinii despre rasism, xenofobie, homosexualitate, religie, politică, încercând să vezi și să înțelegi caracteristicile acestor realități și fenomene, încercând să păstrezi o atitudine tolerantă și umană. E bine să ieși din culcușul pe care ți l-ai construit singur, cu efort, în timp, cu răbdare. Tocmai pentru a vedea cine ți-a invadat, chiar și accidental, spațiul. După postarea cu fătuca iredentistă primesc în privat ”bine mah bozgore cai aperi pe mancatorii de carne de sub sa , i-ai acasa și ai grija de ei”. Am mai explicat că numele pe care-l port este rezultatul maghiarizării forțate din nordul Moldovei. Pentru cine știe istorie e inutilă orice explicație anexă. Spuneam că e bine să ieși din culcuș. În special pentru că după astfel de postări păduchii pleacă singuri. Nu mai e nevoie să cumperi dezinfectant. 10 iulie

   La pârnaie e nașpa. Nu poți să te caci, nu poți să te speli, nu sunt paturi. Igrasie. Păduchi. Căldură vara, frig iarna. Gardienii îs ai dracului. Nu e mâncare. Nu e condiții. Șicane la duș. Legende cu fetițe care e ele folosite pe rând de toată lumea. Doi-trei în pat. Evu’ Mediu, ce mai! Întreb doar: ce p…a mă-tii cauți acolo? 13 iulie

   Ca să nu te faci de căcat atunci când comentezi pe undeva, când lași de izbeliște cratime, îți bagi litere-n cur aiurea, pui mii de semne de exclamare la sfârșit de frază și scuipi nonșalant pe conjugări, există un buton pe care scrie ”edit”. Adică poți reveni asupra celor scrise și poți corecta scăpările pe care le putem avea cu toții la un moment dat. Desigur, mai există și DEX-ul. Dar speța asta e mai complicată, acolo trebuie să bagi deștul în gură, să cauți pagină cu pagină, să judeci și să înțelegi ce scrie. Rezum: nu arăta că ești tembel de-a dreptul. Folosește tehnologia chiar dacă Țucherberg e un capitalist zgârcit și nu-ți arată și cum s-o faci. Fii mai isteț cu o secundă, țara geme de proști. Suntem înconjurați și sunt extrem de virulenți. 14 iulie

   Psihopații au acces oricând la cuțit, armă, avion și camion pentru a ucide fără remușcare. Sunt aici. Printre noi. Îți pot sufla în ceafă când te afli în vacanță, la plimbare cu copiii sau când te așezi liniștit la o terasă pentru a bea o cafea cu prietenii. Au și ei moaștele lor pe care le pupă regulat, se închină și ei la un zeu diliu care le promite avantaje și sex cu fecioare în rai, au și ei lăcașuri de cult în jurul cărora se învârt până când ochii le ies din orbite. Au manuale de istorie care îi învață în plin secol XXI că o imensă parte din Europa le aparține de drept și cărți religioase care îi îndoctrinează zilnic cu ”dovezi și minuni”. Au și ei popii lor care le arată ”calea către lumină” și adevăruri absolute care trebuie urmate fără a fi cercetate. Doar credință. De credință oarbă e nevoie.

   Nu, nu putem face o paralelă. Dar dacă putem? Dar dacă ne oprim câteva secunde și analizăm (ce cuvânt periculos pentru creier) efectele reale ale credinței oarbe? Dacă ne oprim câteva momente și analizăm faptul că cele mai mari atrocități au avut la bază credința în ceva superior, fantasmagoric, ireal, sfânt? Nu ar fi de folos să ne oprim din mestecat dogme? Nu ar fi mai bine dacă am lăsa deoparte cârja speranței deșarte în care ne tot sprijinim, sperând în minuni de proastă factură, și am începe să plutim în realitate? Dar cum s-o faci când e mult mai ușor să crezi că salvarea îți vine din cer, în timp ce habotnicul îți înfige frățește, întru cele sfinte, un glonte în cap? 15 iulie

   Vă rog să-mi permiteți să raportez:

   Acut. Profund. Surd. Mă doare-n cur de Erdogan și de tot rahatul ăsta pe care ne tot chinuim să-l comentăm și să-l înțelegem. Încă de aseară urmăresc știrile celor mai importante televiziuni occidentale. Toți o ard cu ”turcii și-au apărat țara în fața loviturii de stat și au ieșit în stradă la apelul președintelui ales democratic”. E clar mesajul? O mare parte a presei vest-europene glăsuiește cam pe acest ton. Jocurile sunt făcute, celor mari le convine deranjul permanent din Orientul Mijlociu, așa că nouă, fraierilor cu tastatură, nu ne rămâne decât să ne răcim gurile de pomană.

   La fel de dureros simt o jenă posterioară și în ceea ce privește actualitatea românească: până nu vom înțelege că absolut totul trebuie să se facă pe masă, la vedere, cu totală transparență, nu vom avansa în nici o direcție. Partide care se metamorfozează sistematic schimbându-și culorile, siglele și denumirile, serviciile care blagoslovesc generațiile de hoți din tată-n fiu ce se rotesc în scaune și o populație care se autotembelizează zilnic – sunt ingredientele care blochează orice schimbare în bine (ce limbaj de șipcă).

   Nu știu dacă din fericire sau din păcate, dar am cana mea de cafea, pozele de prin sate, am pipele care mă ajută să trec mai ușor peste zi, câteva grisine pe care le rod conștient și o peșteră în care mă trag la umbră când soarele își face de cap. Și mai e ceva: când mă ia cu insolație mă visez o ciomolugmă a literaturii, un chilimangiaro al scrisului, și mâzgălesc prostii din cap. În zilele proaste mă ridic doar la nivelul ciahlăului autohton, așa că vă doresc numai bine în acest weekend și dați-mi voie să-i pocnesc pe luzării care mă iau în serios. 16 iulie

   Mă simt atât de neajutorat, atât de lipsit de viață, mă simt de parcă n-ar mai exista un mâine pentru mine. Nu știu în ce gașcă să intru. În cea a căutătorilor de pokemoni sau în cea a miștocarilor de serviciu? Grea dilemă într-o zi de luni. 18 iulie

   Nisa. Un minut de reculegere. După care mergem la plajă, ne dăm cu cremă de protecție, comandăm garsonului o bere rece cu guler și avem grijă de puștiulică să nu intre în apă prea departe. O mângâiem pe piți pe coapsă și-i sugem degetul mic cu dragoste. Soare, cald, umezeală. Frig pietricelele sub prosop. Mă întorc pe spate, mi s-au clocit ouțele. Fustițe, sâni și ruj, raibanuri pe ochi și merțedesuri duium, bărci de lux se îngrămădesc la mal. Plm, garsoane încă o bere! Și-un sandviș cu icre, să nu faci drumul degeaba. 18 iulie

   De ce m-ar surprinde faptul că Melania Trump a furat pasaje întregi dintr-un discurs rostit de Michelle Obama în 2008? Sigur că da, ”consilierii au greșit”, ”i s-a înscenat o glumă proastă” pentru a-l discredita pe dementul care vrea ziduri în sudul Americii, ”se întâmplă și la case mai mari” etc. Scuze se vor găsi, dar repet: de ce ar trebui să fiu surprins?

   Nu pot fi. Cât de tare aș vrea să simulez, indiferent de interjecțiile pe care le-aș scoate din tastatură, mi-e imposibil. Pentru că s-a demonstrat de mii de ori până acum că mentalitățile infecte nu au granițe, statut social, nivel de școlarizare, religie, sex sau naționallitate. O curvă penală rămâne penală chiar dacă stă cu fundul pe cea mai roasă bordură a centurii sau și-a găsit locul printre bogații lumii, în fotoliul vreunei primării sau s-a cocoțat într-o instituție prezidențială. Un șarlatan rămâne șarlatan pe viață indiferent de treptele urcate în societate. Te-ai obișnuit să furi, să fii înșurubat, să-i plătești puțin sau deloc pe cei din jur, să ai un discurs demagogic, mocirlos și înțesat de truisme, dar digerabil de către o masă imbecilizată de votanți, așa vei rămâne veșnic. O lepădătură cu ifose, smălțuită adecvat pentru a se vinde cu ușurință unui public convenabil, neștiutor și tolerant, zecilor de milioane de aplaudaci chiori care dau like și share unor verze docte.

   Oamenii s-au obișnuit peste tot în lume să fie tratați ieftin și să-și clătească ochii cu perlele agățate la gâtul unor fufe rătăcite prin paturi de lux. Le place, se dau pe spate orgasmic (lipsește masturbarea publică în masă) și fac alegeri cât se poate de ciudate. Cine se aseamănă… Cum era? 19 iulie

   E înspăimântător cât de multă lume se simte bine în prezența măruntelor mizerii care ne macină cotidianul: șpăgile, furtul, traficul de influență, nepotismul, ochii închiși la orice fel de abuz, întoarcerea spatelui și baricaderea în propria carapace, nefiind capabili nici măcar să semnalăm dezordinea din curțile noastre. În schimb ne oripilează politica mondială, catastrofele de oriunde altundeva (rog a nu se minimaliza) și devenim brusc experți în măruntaiele KGB-ului și-n tehnicile antitero ale Mossad. Sunt, desigur, truisme. Pe care nu ne-am obosit să ni le introducem în țeastă, nu le-am asimilat pentru că buricul pământului se află – nu-i așa? – în Dacia eternă și înțelepciunea universală se găsește la kil pe Masa Tăcerii. Poate că ar trebui să dăm mai des cu mătura printre mitocanii noștri și să ne curățăm pleoapele de mâzgă, deoarece nici un adversar, cât de mic ni s-ar părea, nu respectă și nu negociază cu golănașii de la periferie care nu vor să folosească o blestemată de periuță de dinți. Știu, persoanele de față se exclud. Noi suntem curați și deștepți în cap, tocmai pentru a preveni eventualele atacuri de furie. Calm, mai e mult până departe. 20 iulie

   Zeci de mii de turci scoși din sistem, trași pe dreapta, eliberați din funcții, zeci de mii de arestați, săli polivalente pline cu oameni încătușați, televiziuni, radiouri, pagini de internet închise, morți și răniți… Diliul fundamentalist Erdogan vorbește de o ”frăție” Turcia – Iran – Rusia pentru a restabili pacea în zonă și declară stare de urgență pentru următoarele trei luni. Și cu toate astea mai văd încă români care îl simpatizează și sunt de acord cu măsurile luate de regimul de la Ankara. De ce? Ce au în cap? 21 iulie

Anunțuri