Doar câteva linii

   Linii verzi îmi scormonesc acum prin retină. Nu mai au nimic din smaraldul de algă, nu mai vindecă răni de mult. Au încetat să existe ca panaceu și s-au izolat pe străzi înguste. Sunt ordinare, înnegrite. Dungi ca oricare altele, se amestecă cu orașul și cu mirosul de covrigi cu gust de motorină. Sunt oribile acum, par desenate cu ciudă de un profesor rigid, supărat că îmbătrânește prea repede, trase de o mână ciungă cu o pensulă inexpertă între degete. Sunt hidoase. Mai ales târziu, în noapte, când se închid barurile și nimeni nu mai vrea să-ți umple paharul, nici măcar chelnerii ce zâmbeau șireți la începutul programului.

   M-au dezamăgit. Aveam încredere în ele. Speram să fie drepte mereu, dar coboară acum hoțește de pe pereți și se furișează printre picioare, legându-ți gleznele. Nu-mi plac dungile verzi, nici cozile de mop, nici măcar femeile care te-ar lua lângă ele din milă, să le încălzești patul. Acum câteva ore mi-am zdrelit mâna într-un colț de geam și mi-am lins rana. E sărată și adâncă. Ciobul și-a dat întâlnire cu osul și mi-am adus aminte de gâtul tău fierbinte care se rotea de la ușă la geam, căutând un punct de sprijin.

   Câteva guri de tărie și-ar putea face efectul, aș avea nevoie doar de două degete de coniac să torn peste tăietură. Să crească repede carnea și să-mi vină iarna peste amintiri. Îmi place foșnetul frunzelor în cădere. Meduze colorate de celuloză care se predau pe asfalt. Au mai rămas câteva, înroșite, în vârful crengilor. Sunt cele din urmă, frunzele care vor să mintă vântul și țin cu dinții de locul în care au crescut. Par fuste ce alunecă și se împiedică de genunchi, ușor, să nu-l strivească.

   Să știi că am mușcat din bucata de mătase pe care ai „uitat-o” pe pat. Am tras cu putere de ea. Credeam că va geme ușor și-mi va atinge părul. Are gust de valuri calde, mai ales în partea de sus, acolo unde îți atingea șoldurile. Te priveam și îmi veneau în minte când mirosul marin, când formele de violoncel cu care mă acopereai. Obosisem aseară. Îmi pierise suflul, căzuse lampa peste noi în pat și nu te mai vedeam. Nu pot să te mușc cu lumina stinsă. Am nevoie de ghid, să nu mă rătăcesc în tine.

Anunțuri