Murmur

   Cel mai mult îmi plac zgomotele mici. Par că se nasc în măruntaiele pământului și ies de acolo odată cu lava, cu fierbințeala magmei, călare pe pietre fierbinți. Se formează în coșul pieptului și curg pe umeri în nopțile în care, uzi, obosiți, cu privirile pierdute în bârnele tavanului, ne legăm strâns unul de celălalt și ne strivim degetele în pocnete stranii de falange. Nu înțeleg cum de nu te-au lăsat să vorbești secole de-a rândul, ți-au mutilat pieptul și labiile, au mulțumit dumnezeilor lor că nu s-au născut femeie și te-au țintut mută printre obiecte de uz casnic. Mă absorb văile tale, colinele de pe spatele tău care coboară în călcâie și mă orbesc carnal. Vreau o tonă de confetti, să sărbătorim noaptea asta gălăgioasă. Să amplificăm urletele, gemetele, să ne urcăm amândoi pe pereți ca niște tablouri proaspăt evadate din galeriile de artă și să rătăcim pe străzi, printre magazine în faliment și polițiști somnoroși, înveliți în cearșafuri.

   Mi-a spus doctorul să stau departe de boli. Cred că nu era în toate mințile: cum să mă feresc, ce aș putea eu să fac pentru a nu da nas în nas cu infecțiile, cu cancerul, cu bolile de plămâni sau cu stricăciunile ce-mi pot intra în orice clipă în sânge? Dacă iubești, mori. Tutunul te dărâmă, alcoolul te distruge, viteza te răstignește, excesul te fărâmițează în mii de cioburi, iar invidia te face mic. Te pierzi printre oameni, devii o gămălie care nu-și va mai găsi niciodată rostul. Am urât mereu medicii care îți interzic fumatul, dar ies la o țigară în curte după ce ți-au prescris plasturi de lipit pe sub cămașă. Vreau unul care să mă ghideze pe căi greșite. Un dement cu grad înalt de inconștiență care să mă convingă că nebunia merită încercată în toate formele ei. Mi-e frică de caștii muți, de fecioarele supreme ascunse în căsnicii de circumstanță, mă îngrozesc curvele evlavioase și predicatorii cu gura plină de principii.

   M-am trezit în zgomot de clopote. Îmi vibrează ferestrele. La fel se întâmplă și când trec mașini cu tobele sparte sau puștani cu boxele urlând la maxim. Am chef să văd marea astăzi. E răcoare acum, dar domnișoara de la meteo mă încurajează din ecran. E îmbrăcată ciudat. Pantaloni lungi care îi acoperă tocurile și o bluziță care îi lasă umerii descoperiți, ca două colțuri de pâine. Aș mușca din ei. Mi-aș opri dinții în peticul acela de piele aflat între baza craniului și locul în care începe spatele. Da, aș strânge cu putere după care mi-aș lipi obrazul de gura ei. Și aș rămâne acolo. Să ascult cum murmură minor din buze.

Anunțuri