Linii

   M-au dezamăgit. Erau drepte odată, acum s-au încovoiat, sunt bătrâne, nu mă mai ajută nici pe mine să gândesc. Aveam încredere în ele. Speram să fie mereu inatacabile ca o fortăreață din granit, dar coboară acum hoțește de pe pereți și se furișează printre picioare, legându-mi gleznele. Nu-mi plac dungile verzi, nici cozile de mop, nici măcar femeile care te iau lângă ele din milă, să le încălzești patul. Acum câteva ore mi-am zdrelit mâna într-un colț de geam și mi-am lins rana. E sărată și adâncă. Ciobul și-a dat întâlnire cu osul și mi-am amintit gâtul tău fierbinte care se plimba de la ușă la geam, căutând un punct de sprijin. Câteva guri de tărie și-ar putea face efectul, aș avea nevoie doar de două degete de coniac să torn peste tăietură. Să crească repede carnea și iarna să-mi dea buzna peste amintiri. Aud foșnetul frunzelor în cădere. Meduze colorate de celuloză care se predau pe asfalt. Au mai rămas câteva, înroșite, în vârful crengilor. Sunt cele din urmă, ultimele frunzele care vor să mintă vântul și țin cu dinții de locul în care au crescut. Par fuste ce alunecă și se împiedică de genunchi, ușor, să nu-l strivească. Sunt rânduri false, o depoziție care întârzie să apară. Mă joc astăzi cu frunzele și cu liniile așa cum conțopiștii orfani își caută o ocupație pentru a nu înnebuni de-a binelea.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Linii&8221;

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s