Urcați-vă pe lebede

   Nu, nu sunt nebun. Încă mă bucur de o oarecare igienă mintală. Cel puțin așa vreau să cred. Vreau să aleg o mână de oameni de pe stradă și să le propun să se sărute. Fără replici, fără să-și adreseze întrebări sau să cunoască ceva unii despre ceilalți. La prima vedere, fără a vorbi între ei. Totul la întâmplare. M-aș așeza pe un scaun și i-aș privi cum tremură. Mi-aș înghiți spasmele și râsul la vederea nesiguranței de care dau dovadă, aș hohoti în fața fricii lor de necunoscut. Să-i văd cum zâmbesc stânjeniți, cum se evită, cum li se plimbă mâinile într-un dans lamentabil. Nu suportăm natura, ne înțepenește imprevizibilul. Dacă mâine ar dispărea electricitatea, apa din robinet și sulul de hârtie, am redeveni într-o clipă cavernicoli. Ne-am reașeza în genunchi și am privi pietrele. Mi s-a stins pipa, trag în gol. Mi-au ajuns pe limbă particule de scrum, dar nu pot să-mi iau ochii de la buzele unei femei. E trecută de patruzeci de ani. Fotografia mă ajută să-mi fac iluzii. O bestie frumoasă cu părul lung, galben. Îi ghicesc demonii pe care cu greu și-i stăpânește. Îmi tot măsoară cuvintele, le cântărește, clatină din cap și râde. Mă opresc din a clătina poza și o invit să se uite în ochii mei. E o întreagă conspirație la mijloc: eu mă prefac că sunt amabil, ea vrea să știu că mă ignoră. Pe mâna dreaptă, la încheietură, are un elastic negru pe care îl tot atinge atunci când ne intersectăm privirile. Nu am curajul să o întreb dacă vrea să mă sărute. Îmi este tot mai greu să lansez ipoteze. Tocmai am fost prins pe picior greșit și totul e o minciună acum, o tentativă din partea mea de a regla lucrurile. Oamenii depresivi își găsesc liniștea în alcool, în călătorii pe șinele de tren sau pendulând pur și simplu, dansând în aer. Intervin atunci basmele colorate, pereții care se unduiesc, străzile care nu se mai termină niciodată, te trezești la patru dimineața într-o stație de tramvai uitată de lume și lași naibii deoparte oamenii pe care ai vrea să-i vezi cum se sărută. Sunt doar actori plătiți extrem de prost. Îi vreau pe toți călare pe lebede uriașe, să plece de lângă mine și să mă lase în pace.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Urcați-vă pe lebede&8221;

    1. Igiena mintală poate face câteodată compromisuri, în special în plan ludic. În realul cotidian, abținerea este practica ideală.

  1. Păi de ce nu te duci tu acolo unde e lume mai puţină, dacă tot e pe plecatelea şi pe lăsatelea în pace? Iar sărutul ăla al bestiei cu părul lung ar fi fost, oricum, unul tragic, tragicul ăla care s’ar fi născut din contradicţiile dintre eriu, ăsta fiind „tu” şi destinul a ceea ce ar fi urmat.

    1. Mă tem că după experiența lui (cea de a călători pe o gâscă), nu se va (mai) apropia de bere !
      „Nils Holgersson” – Selma Lagerlöf
      (Titlul articolului dv m-a dus cu gândul la acest personaj)

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s