Torent

   Întuneric. Peste tot. Îți poți răscoli cu ușurință fundul de ochi cu vârful degetelor. Dintr-o singură mișcare. Negru masculin, un teritoriu în care nu aș mai accepta pe nimeni. În cap, în jurul meu, e beznă pe burete și pe robinet, în baie, plăcile de gresie nu mai există și nu se mai aud vecinii cum bușesc farfuriile de masă. Un lucru bun. Tac și câinii, și ușile meschine, nici măcar geamurile nu mai au putere să se tânguie. Îmi curge lavă din telefonul dușului drept în creștetul capului. O Etnă prea lichidă adusă la domiciliu, cărată de un mesager căruia nu i-am dat bacșiș. Torn alge pe mine și îmi frec umerii cu ghemotocul de plasă. Simt cum plasticul coboară în pori și scurmă indecent în carne, miroase a petrecere de canibali în care totul frige, se fumează ierburi necunoscute, iar oamenii aceștia pe care nu i-am văzut niciodată se rotesc în jurul oalei imense. Cada lor e din argint. Strălucește în noapte ca pupilele de pisică lovite de lună, oblic, din întâmplare. Nu mai combin apa. Lovește acum cu toată forța. Îmi urlă oasele, miroase a fum. Nu vreau să deschid ochii, deocamdată mi-e bine. Mă mișc odată cu torentul, merg unde vrea să mă ducă.

Anunțuri

Comentarii

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s