Undeva, dintr-o cameră

   Ai rămas câteva minute cu fața în sus, dormeai cu capul sprijinit pe marginea patului. Perfect întinsă. Ceva nevăzut te trăgea de degetele picioarelor și păreai o zvârlugă cabrată, cu fibrele la vedere, tari, roșii. Invitau la desfrâu. Sânii tăi m-au sfidat în acele momente, declaraseră război, nu mai erau deloc timizi. „Sutienul îi strivește și îi condamnă la defensivă”, parcă așa îmi spuneai odată. Sunt vorbele tale, la ora asta nu mai pot inventa nimic. E noapte, stau între două geamuri care se clatină unul pe altul, simt un pic de frig pe spate și îmi amintesc liniștea de după. Nu te-am mișcat, nu am avut nici cea mai mică intenție să te învelesc. Ți-am atins doar de câteva ori palmele și genunchii. Am fost obsedant de cumsecade. Mă temeam să nu se aprindă brusc lumina în cameră și să-mi vezi privirile care se legaseră de picioarele tale. Le legănai într-un fel cu care nu eram obișnuit. Nu amețeam, ceva ciudat pentru mine, eu, cel care își pierde mințile în cele mai line curbe. Mi-am turnat un pahar cu vin și m-am tot întrebat de ce atât de multe răni, de ce alegi să cazi de la înălțime, de ce îți tai singură coarda pe care mergi. Am pierdut semnele de întrebare. Doar ochelarii de pe nas și privirile atente mă pot ajuta să înțeleg. Nu am răspunsuri, doar cuvinte pe care nu le auzi. Acum sunt doar un pic nebun, mă joc cu iluziile mele și le șlefuiesc ca să-mi încapă pe câteva pagini. Mă uit cu poftă la plajele care te simt înfierbântată și trag cu sete din mare. Îmi umplu gura și îmi țin respirația, aud cum cade apa în stomac și ești într-un final în mine. E un schimb echitabil, nu-i așa? Nu mai avem telefoane, te pot auzi acum doar dacă-mi desenezi pe zăpadă sunete și mi le trimiți cu taxă inversă. Altă cale nu există, poate niște oglinzi grase în care să ne păstrăm imaginile, amintirile, mirosurile. Doar niște coduri pe care Morse nu se mai obosește să le inventeze.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Undeva, dintr-o cameră&8221;

  1. Păi în loc să înţelegi, nu mai bine trăieşti povestea cu tranzacţiile de sentimente născătoare de spectre, asta despre „echitabil”? Un „tu” generalizat, fireşte.

    1. La capitolul „tranzacții” sunt un zero absolut. Prefer să scriu din ce-mi aduc aminte, din rămășițe sau din iluzii. Nu e foarte rău pentru perioada asta.

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s