Căcănari cu tastatură

Nu poți să-i spui românului că e tâmpit. Nici prost, agramat sau analfabet funcțional. Pur și simplu trebuie să ai rezerve. Măcar instinct de conservare. Nu-i poți atrage atenția că amestecă idei și concepte, făcând din toate o ciorbă care-i strepezește dinții. Nu poți folosi sintagme generalizatoare pentru că intervin ofuscații de serviciu și-ți taie maioneza discursului. Deh, trebuie mângâiată și capra pe creștet, nu-i așa? Ferește-te să-i așezi cratima la loc. Ești un nazist al gramaticii, bă, dă-te-n mă-ta!

Ce contează că ne bubuie capul? Că suntem împotriva bozgorilor care vor Ardealul, kurzilor care vor stat propriu, palestinienilor care vor o țară a lor (arabi împuțiți, dă-i naibii, corect?), că ne pișăm pe Kosovo, pe care nici acum nu l-am recunoscut ca stat? Românul verde sprijină independența Cataluniei. Românul verde cu spume la gură ar închide mâine școlile în limba maghiară, dar plânge cu lacrimi de crocodil că în Ucraina nu se mai predă în românește. Românul din Italia îi urăște pe italienii care-l bagă în aceeași oală cu hoții de buzunare, dar pentru el toți țiganii sunt infractori. Imbecilul analfabet, dacopatul ultranaționalist, în special fundamentalistul creștin îi urăște pe homosexuali, dar continuă să-l aștepte pe Pomohaci cu flori în prag și-i pupă mâna cu smerenie.

Am mii de exemple, aș putea să nu mă repet până diseară. Incongruența celor mulți scârbește, bipolarismul ăsta unsuros a-nceput deja să facă victime și fenomenul este abia la început. Politicieni care încă dorm în copac, miniștri certați cu școala primară, lichelism generalizat. Dacă aveți stomac, urmăriți paginile în care se discută pe marginea subiectelor feministe, despre avort, despre vaccinuri, religie, familie etc. Sunt zeci de mii de păreri care îți pot provoca voma în mod spontan. Luați la întâmplare doi sau trei comentatori și duceți-vă mai apoi pe paginile lor: pace, soare, frumos, idealuri roz, insulițe cu palmieri și pisici care dorm scărpinate pe burtă. Greață, silă, boli mintale. Suferim rău de tot. Dar e bine să taci din gură. Nu-i spune românului că e bun de balamuc. Îți va rupe capul dintr-o mișcare a mâinii. Păstrează decența, nu-l deranja. Fii cooperant, deschis dialogului, periază-l pe ceafă ca să poată sforăi în liniște. Pentru că el are convingeri, iar tu ești un biet haladit care își permite să aibă îndoieli. Sau vina capitală de-a vedea și altfel lucrurile.

Am pornit toate astea de la un articol sportiv în care semnatarul amesteca, scriind despre mișcările de stradă din Barcelona, noțiunile de „poliție locală, poliție catalană, poliție federală, poliție spaniolă, mossos d’esquadra” fără nicio jenă deontologică. Viața e plină de vorbeți, de căcănari cu tastatură pe birou și de descreierați cu fruntea îngustă. Scuzați-mi tonul, n-am chef să fiu poet tot timpul. Iar de ipocrizie se ocupă alții.

Anunțuri

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s