Drumuri

   La colțul străzii se află un bătrân cu un scaun și o colivie. Își coafează barba cu degetele și scrie mereu câte ceva pe un carnețel. Și-a scos pelerina dintr-un soi de valiză legată cu elastic și și-a pus-o pe umeri. Colivia este, de fapt, o cușcă rotundă din sârmă în care se-nvârte un șoarece vioi. Cred că este un hamster al sorții, un guru dement care s-a reîncarnat în glumă într-o rozătoare urbană. Sau vreo vietate ciudată care leagă oamenii la ochi și îi obligă să-și aleagă destinul după cum se rotesc zarurile. Azi era posac, îl plictiseau de moarte trecătorii ce se fereau de ploaie. Nici eu n-am reușit să-l înveselesc. I-am curățat mustățile și l-am servit cu ultimii cartofi prăjiți pe care i-am găsit în geantă. Mai pe seară și-au schimbat locul, i-am văzut pe strada principală, amândoi erau așezați pe un sac de plastic; își împărțeau frățește o felie de salam și câteva fire de ceapă căpătate de la o doamnă îmbrăcată cu un halat greu, pictat cu margarete șterse de vreme. I-am mai zărit apoi preț de câteva zile, după care au dispărut. A rămas orașul ca o celulă. Cu oameni de sârmă. Îngândurați, copleșiți de calcule ca un neguțător de speranțe ce nu mai vinde de secole mare lucru.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Drumuri&8221;

  1. speranța, prînsa-n ghimpii sârmei , își lasă urma incolora prin/tre veacuri care si-au pierdut și rândul și cadența, asemeni timpulùn în care se mișcă bătrânul; mai norocos mi se pare locatarul coĺiviei

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s