Fără volum

   Am văzut într-un târziu marea la răsărit și la apus, am lăsat-o să mă ude și să mă umple de sare, să mă ascundă în larg, acolo unde mi-a băgat frica în oase nemaiputând să înot înspre mal. Scoicile mi-au tăiat tălpile și mi-au crestat gura. Bălteau împreună și s-au lăsat invadate de picioare, de burți și saltele de plastic, de sticle de bere și ulei de plajă. Câteva valuri mi-au acoperit nările ca să-mi arate mie, neajutoratul biped, că mă pot domina, indiferent dacă se nasc reci sau calde. O perioadă ne-am înțeles destul de bine. Chiar ne vizitam zilnic, ne întrebam unul pe celălalt de sănătate: „Ce faci? Căluții tăi de mare cum o mai duc? E totul ok, știu să sară, au mai crescut?” și ne împrumutam reciproc frustrările. Eu îi lăsam pe mal dorința de a nu muri prea repede, îi povesteam cât de tare mi-aș dori să călătoresc, să sar de pe un continent pe altul și să cunosc oameni, iar ea mi se plângea că nu poate să geamă mai tare. Îi lipseau sunetul acela fioros care îți îngheață sângele în arteră când îl auzi și mugetul valului care se ridică deasupra capului cu câțiva metri și se pregătește să te sfârtece ca pe un albuș sărit prea devreme din ou. Mereu a vrut să fie mai zgomotoasă, să impună respect, și-a dorit să fie rece chiar și în lunile fierbinți ale anului. Pentru a-și legăna bărcile în liniște, pentru a săruta stâncile la miezul nopții.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Fără volum&8221;

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s