Noua reședință

   Am făcut rost de câteva cutii. Patru sau cinci. Sunt încăpătoare și groase. Au adăpostit, pe vremuri, frigidere și mașini de spălat. Iluzii. Da, și ele se curăță uneori. Știi cutiile făcute special pentru pisici, cele care se vând în magazine la preț de lingou de aur? Ceva în genul lor îmi voi construi, o cazemată urbană sau o cocioabă pe măsura mea și îmi voi muta domiciliul în fața casei tale, peste stradă. Între chioșcul de struguri și dugheana turcului care aduce mirodenii de la Dardanele.

   În loc de ușă voi lăsa o sită prin care să mă pot strecura mai ușor în ploaie. Acolo am să stau și am să mestec ciorchini până când ultima boabă se va transforma în stafidă pe cerul gurii. Am să trimit luna la culcare țipând la ea și am să-i reproșez toate nefăcutele și nespusele. Ești și acum în spatele acelei uși translucide și îți lipești palmele de ea. Ți se văd liniile vieții. Sunt scurte. Două accidente în fiecare mână. Vor avea loc între falangele mijlociului și inelarului. Te vei prăbuși deodată pe autostrada care începe la baza gâtului, coboară pe umăr și se sfârșește în vârful degetului mare. Acolo vei rupe frânele și te vei îndepărta în final de mine și de privirile care pot doar să te cântărească.

   Cânți la pian acum, ai o privire ușor sfidătoare. Citesc în ea că ți-ai dori să-ți întorc paginile și să suflu în lumânare. Sfârâie. Ceara a format o baltă mică în care încep să prindă viață pălămide. O sting, nu am de ales. Mă tem că în fața casei tale va crește o pădure care mă va împiedica să te văd. Uite, e frig, am niște ouă și câteva cutii cu bere. Le-am putea împărți, ne-am putea intersecta din nou privirile dacă ai întoarce capul către mine și muntele de cutii.

@

Anunțuri

Publicat de

Paul Gabor

www.paulgabor.com