Șah în vis

   Nu știu de ce scriu despre baloane de hârtie cu flacără în interior, dar mi-am adus aminte că am avut un vis despre asta: jucam șah pe un zeppelin imens în compania unui bărbat pe care nu-l mai văzusem până atunci. Apăruse pur și simplu în fața mea cu cutia sub braț și îmi promisese că-mi îndeplinește orice dorință dacă voi câștiga o partidă. Scosese piesele pe masă. Erau din oase de plastic. Regii stăteau pe tronuri înalte și subțiri, iar nebunii sorbeau supă cu paiul din căni de alabastru. Am ales atacul Nimzowitsch-Larsen și am așteptat să se desfășoare. Îl bănuiam calm, calculat. I se citea experiența pe față. Îmi mirosea frica, se juca cu privirile mele. Din câteva mutări mi-a luat un cal, ambii nebuni, o tură și regina. A dezbrăcat-o, a urcat-o pe umăr și a dispărut din fața mea pe o frânghie, în jos. Nu mi-a îndeplinit nimic. Mă rog de atunci doar să mi se dezumfle buzele și să-mi dea înapoi ceasul de masă.

Anunțuri