Șah în vis

   Nu știu de ce scriu despre baloane de hârtie cu flacără în interior. M-a apucat de mânecă un dor din copilărie și nu mă lasă. Mi-am adus aminte că am avut un vis despre asta: jucam șah pe un zeppelin imens, în formă de tun, în compania unui bărbat pe care nu-l mai văzusem până atunci. Prin geamul deschis se auzeau, în depărtare, petarde. Lumini colorate se lățeau pe perete. Mă întorceam pe toate părțile, nervos, îmi acopeream urechile și îmi încrucișam degetele de la picioare într-un fel de ritual cu care voiam să-mi îndepărtez demonii din cameră. Aveau chef de dans, veniseră cu tobe și cu o pianină căreia îi lipseau clape. Unii în picioarele goale, alții cu șlapi roșii și mărgele în jurul gâtului.

   Bărbatul de pe zeppelin apăruse pur și simplu în fața mea, cu cutia sub braț, și îmi promisese că-mi îndeplinește orice dorință dacă voi câștiga o partidă. A scos piesele pe masă. Erau din oase de plastic. Regii stăteau pe tronuri înalte și subțiri, iar nebunii sorbeau supă cu paiul din căni de alabastru. Am ales atacul Nimzowitsch-Larsen, o mișcare pe care am învățat-o de la un turc cu ani în urmă, și am așteptat să se desfășoare. Îl bănuiam calm, calculat. I se citea experiența pe față. Îmi mirosea frica, se juca cu privirile mele și zâmbea. Superior, flegmatic. Din câteva mutări mi-a luat un cal, ambii nebuni, o tură și regina. A dezbrăcat-o, a urcat-o pe umăr și a dispărut din fața mea pe o frânghie, în jos. Nu mi-a îndeplinit nimic. Mă rog de atunci doar să mi se dezumfle buzele și să-mi dea înapoi ceasul-cronometru.

Anunțuri

Publicat de

Paul Gabor

www.paulgabor.com