Luna din mare

   Când mă cuprinde și mă sugrumă amocul, ies din casă și caut răcoare. Scotocesc după liniște. Nu vreau nimic deosebit. Las cărțile în teancuri, cu urmele paharelor de vin pe ele, cu colțurile paginilor ridicate sfios și fug prin întuneric. Alerg bizar, cu pași impari, printre pietre și semne de circulație, mă lovesc de oamenii ce moțăie prin stații așteptând autobuzul. Respir greu, gâfâi, mă târăsc indecis și țintesc malul mării. Punct final. Acolo vreau să ajung. Unde nisipul orbecăie printre firele de păr.

   Pentru că fierbințeala pereților mă alungă din cameră, alerg iarăși. Micile golfuri prin care obișnuiesc să umblu îmi sunt casă acum, mă tratează cu prietenie, sunt de-al lor. Am și pietre favorite pe care mă așez să citesc și să observ ore întregi cum se târăsc marile bărci pe ața orizontului. Acolo, printre crabi și alge, nedumeririle rămân fără subiect: acalmiile își arată adevăratele fețe, căderile libere, care îmi întrerup traiul de zi cu zi, își pierd din intensitate, iar bruiajul… Bruiajul acela stupid, zumzetul omenirii, nu mi se mai pare atât de nociv.

   Un motiv în plus de fericire a fost luna plină de aseară. Un disc galben ca un eliotrop gigantic, aruncat în noapte, tolănit printre Urse. O bilă imensă, polentă indecentă, se hlizește nervoasă la mine. Aerul încins, luna în clocot, aș vrea să pot fi în secunda asta un brotac curajos care se aruncă de la zeci de metri înălțime în valuri. Sprintez către bolovanul-trambulină. Mă bat cu palmele peste piept și peste față, strig către singurul spectator prezent și sar. Hăul îmi pare o joacă.

   Două brațe puternice mă prind de umeri și mă ridică. Se face frig, văd pământul din ce în ce mai mic. E o sferă albastră acum, cam cât o minge de ping-pong. Mă afund mai adânc în întuneric. Brațele mă duc pe lună și mă aruncă acolo, pe un colț de stâncă albă. E un loc înalt. Undeva, în jos, la picioarele mele, la câteva sute de metri, văd urmele unei mări. E uscată. Nu sunt cadavre de corăbii, nici cârlige de pirați. Comorile le-au luat alții înaintea mea.

@

Reclame

Publicat de

Paul Gabor

www.paulgabor.com