.

   Mi-am adus aminte de vechea mașină de cusut a bunică-mii. Stătea la etajul trei, avea multe almanahuri cu actori, epigrame și schițe scurte în care cineva era ucis în primul paragraf, iar asasinul era încătușat în josul paginii. Pe mașină o chema Ileana, ca pe vară-mea. De fapt era o Singer, dar bunică-mea prefera numele românești. Cred că și din acest motiv își botezase pechinezul Jimmy. Acolo, în apartamentul ei, printre gheme, mosoare, ilice și miros greu de „Mărășești” – moșul fuma ca un turc, fusese ceferist și avea plămânii scorojiți – am cunoscut-o pe Brigitte Bardot. Și m-am îndrăgostit de bluzele acelea strâmte care-i pocneau pe sâni și de fustițele care mă invitau să devin bărbat, dar nu știam cum. Dacă mă gândesc bine, la miezul nopții se văd cel mai clar lucrurile uitate.

Reclame

Publicat de

Paul Gabor

www.paulgabor.com