Mă felicit în gând pentru faptul că în ultimele săptămâni nu am bătut deloc apa în piuă despre referendum. Prezența la vot arată că este un subiect nul pentru imensa majoritate a românilor, foarte puțină lume ducându-se cu exuberanță pe fenta mizerabilă a unor politicieni bigoți, ipocriți și incredibil de penali.
Este, totuși, un semnal extraordinar. Tradus simplu, pe înțelesul tuturor, în special al ipochimenilor politici: „Băieți, nu mai merge, s-a cam terminat vrăjeala! Nu mai puteți prosti pe nimeni. Chiar și morții din cimitire au dezvoltat fobie pentru urnele voastre.”
– – –
„România decide prin referendum dacă interzice căsătoriile gay”
„Dacă nu votezi, doi bărbați îți vor putea adopta copilul – avertizează Coaliția pentru Familie”
„Mai clar, imposibil. Dragnea și PSD vor folosi votul pentru a câștiga sprijin într-un moment dificil. În vară, corupția a scos în stradă mii de oameni. Dragnea, președintele Camerei Deputaților, urmărit în trei cazuri de corupție, ar putea intra la închisoare în următoarele zile. Presiunea pe care Guvernul o exercităasupra Justiției transformă România într-o țintă pentru Bruxelles, alături de Polonia și Ungaria, exemple ale atacurilor populiste îndreptate împotriva separației puterilor în stat.”
„La Vanguardia” – 7 octombrie 2018
–
Cotidianul spaniol, nu tocmai soroșist și/sau progresist, observă foarte corect esența evenimentelor care au loc în aceste zile la noi în țară. Miza este evitarea intrării după gratii a lui Liviu Dragnea, referendumul fiind doar o perdea de praf pentru mințile mult prea înfierbântate, orbite de „posibilitatea” ca un ocean de homosexuali să înece mult prea creștina și blânda populație dunăreano-carpato-pontică.
La mine, în Căpșunistan, e prima zi de toamnă adevărată. Simt frigul cum coboară din Pirinei la malul mării, iar pe străzi își fac apariția covoare de frunze galben-maronii. Noi, ca de obicei, pierdem din ochi fundamentalul și lăsăm ca șușanelele să ne ia mințile.
Paul Gabor 