Întrebarea pe care o tot văd acum pe pagini este „Mai are rost protestul, mai are sens să ieșim în stradă?”
Nu sunt un fatalist, deși de multe ori mi s-a aruncat această etichetă în față. Sunt doar extrem de calculat în privința comentariilor și analizelor pe teme de actualitate. De aceea, acum, în aceste momente, îmi aduc aminte de o mantră pe care tot am repetat-o în ultimii ani de zile: este nevoie de o prezență masivă în stradă pentru ca o administrație să plece. Masivă. Sociologic, vorbim de un procent de 15-20 din populație. Dacă ies doar câteva zeci sau sute de mii de inși, nu se face nimic. Îmi pare rău să o repet. Aceștia vor obosi în timp. Societatea va fi bombardată cu non-subiecte, mass-media îi va distrage atenția cu „fumigene”, timp în care scopurile reale ale guvernanților vor fi atinse. Ceea ce se și întâmplă astăzi. Acești impostori s-au urcat cu picioarele pe Justiție și se pare că nu mai există drum de întoarcere. Și-au atins ținta.
Noi ne-am rupt capetele cu referendumul fără sens, unii au terminat epuizați, o parte din opoziție și-a arătat din nou fața de slugă… Mă rog, ei folosesc de zeci de ani aceleași tertipuri. Noi, tot de zeci de ani, nu învățăm nimic.
– – –
Vreți, măcar pentru câteva secunde, să nu ne mai ascundem după palmier?
Justiția e formată din oameni. Puțini dintre aceștia ies în public și denunță nereguli, presiuni, abuzuri. Respectul meu total pentru ei, în special pentru generația tânără din Magistratură.
Restul sunt complici, slugi, le e cald și bine cu veniturile colosale pe care le au la sfârșit de lună și de carieră. Sunt complici cu furtul, cu mizeria din clasa politică, cu manevrele subterane. Sunt complici și le e bine. Lor și familiilor lor. Din acest motiv acceptă orice. Atât timp cât nu li se mișcă niciun fir de păr din cap vor fi de acord să fie conduși de paiațe politice, indiferent de culoarea ideologică.
Să nu ne mai mințim! Măcar atât.
Paul Gabor 