Știți senzația aceea de abis, de haos, de opacitate totală, de neputință, furie și greață imensă totodată? Am avut-o de mai multe ori în week-end-ul care tocmai a trecut. Două zile am fost alături de o pereche, ambii ingineri, oameni trecuți prin viață, cu copii adulți la casele lor, nepoți… Au venit în Spania în recunoaștere, să-i ajut cu informații, să-i pun în contact și cu alți oameni care i-ar putea îndruma să se stabilească aici. După o viață de muncă vor să lase totul în urmă, să vândă tot și să plece fără să se uite înapoi. S-au întors la București. Își vor omologa diplomele universitare și se vor apuca serios de cursuri de spaniolă. Le pocnește capul, e oribil.