De mic copil am vrut să fiu o slugă politică pentru a obliga copiii să stea în frig și să cânte imnul sau alte cântece patriotarde. Iată, puteam acum să fac tablou cu Dragnea și să-l pun pe perete.

Am mai visat să fiu și jurnalist, unul odios, o cârpă din aceea cu miros pestilențial care pupă politicienii în dos, care nu știe să facă altceva decât să se miște printre culturnici, ca mai apoi să-și pună în perete diplome de merit.

Ar fi fost bine să-mi înfig buzele în bugetul vreunui minister și să fac videoclipuri omagiale, dar tata n-a fost general la Secu, mama nu a practicat pe sub birouri, deci n-am avut rampă de lansare.